Am fost zilele trecute în Deda, undeva prin Ardeal, la rude. Tatăl iubitei mele soții e de prin părţile acelea și ocazional mai luăm o gură proaspătă de aer la poalele Munților Călimani. Nu sunt obișnuit cu liniștea de pe acolo. La București zgomot, acasă… toată vacanța s-a lucrat la reabilitarea școlii de sub geamul meu. Uf…zgomot încă de la primele ore ale dimineții. Așa că 2 zile de verdeață și zmeură la discreție din propria curte …hm, grozav. Ba, întro zi am și pescuit. Nu, nu e vreun lac pe acolo. Sunt multe pâraie. Și pe pâraiele astea am încercat să pescuim după metoda mult încercată de socrul meu încă din tinerețea sa: cu mâna pe sub pietre. Și surpriză! Chiar am prins un pește. Era pește însă Laura l-a confundat cu un mormoloc mai mare. Deh… că a fost, că nu a fost…cel puțin pot să spun că am prins totuşi ceva pe pârâu, cu mâna. 🙂
cwe? zmeura?! yamii! norocosule!
ApreciazăApreciază
…dupa 30 de ani am fost si eu anul asta in Romania…nu exista natura mai frumoasa ca acolo…defileul Jiului, Muntii Apuseni…si da…paraiele. Am tot pozat la apa curgind si as fi vrut sa iau paraul cu mine acasa in…California. Ce binecuvintare sa ai un timp de tacere in mijlocul creatiei Lui Dumnezeu…
ApreciazăApreciază