Regula de aur a misiunii, evanghelizării… etc.

Am tot făcut drumul ăsta Oneşti – Bacău, Bacău – Oneşti hitchhiking (autostop)… şi o să-l mai fac pentru o vreme, asta până reuşim să ne mutăm în Bacău. Apropo, dacă sunteţi prin zonă, vă invit la biserica „Adevăr şi Lumină”, biserica în care slujesc pe Domnul meu.

Aşa... şi făceam autostopul. A oprit la un moment dat o maşină. Am ezitat, părea că doar parchează… însă nu apuc să-mi pun măcar centura că am şi început o discuţie care a durat până în faţa locuinţei mele din Oneşti. Ochii-ţi sunt după fete…începe el, un tip destul de aşezat, inteligent pe la vreo 40 de ani. Ochii mi-s doar după o fată. Îs căsătorit!, îi răspund. În fine…puţină batjocură din partea lui, un cusur românesc de altfel, apoi sfaturi de la un om care trecuse prin 3 căsătorii... las’ că vezi tu după câţiva ani…aşa gândeam şi eu la vârsta ta.

Înteleg şi oarecum nu înţeleg un aspect la oamenii aceştia cu vieţi şi căsnicii ruinate, neîmpliniţi. Tind să-şi proiecteze propria dezamgire în vieţile celorlalţi… că toate-s la fel. Am făcut apel tot drumul la Dumnezeu, la câtă frumuseţe oferă El în căsnicie, familie, viaţă… etc. Aceaşi replica însă…las’ că vezi tu!

O parte a discuţiei m-a pus cumva într-o situaţie jenantă… de aici şi acest post. Poate ar trebui să luăm aminte. M-a întrebat dacă noi avem emisiuni pe OTV duminica. I-am zis că da… ştiam eu ceva de „Păstorul cel bun”… Şi când să-mi crească şi inima că ştia ceva, că auzise Evanghelia, mi-o întoarce... Şi voi sunteti ăia cu aberaţiile alea. Am văzut o bătrană vai de steaua ei…bolnavă… Vroia să fie vindecată…Si o punea păstorul ăla să stea nu ştiu cum… o tot întreba..”te mai doare?”. Na acum bătrânica ce să zică… „Nu mă mai doare, nu mă mai doare”. Ce e asta domne’?

Mi-am adus aminte că într-o duminică am văzut un aspect similar. Nu era „Păstorul cel bun”… era ceva cu Catedrala credinţei parcă, o vrăjeală d-asta pseudo-evanghelică. Stătea predicatorul acela cu paharul de apă în mână, ridica mâna şi zicea ceva de genul Luaţi un pahar de apă, puneţi mâna pe mâna mea pe ecranul de la televizor, rugaţi-vă, beţi paharul de apă şi veţi fi vindecaţi. Cred în vindecările divine, vorba cântecului, însă ce se întâmpla era un mare circ.

Abia îmi reamintisem scena asta şi el continuă… Şi emisiunea cealaltă cu tipul ăla din Seattle e depăşită. Tipul ăla e tare depăşit. Aveţi voi oameni mult mai buni… cred asta. Faceţi şi voi emisiuni cum trebuie dacă tot faceţi. Nu se poate domne’!

Nu-mi venea să cred! Iată o critică onestă şi zic eu, destul de obiectivă din partea unuia care n-are nici o legatură cu biserica. Suntem percepuţi destul de nasol, ca să folosesc un termen destul de trivial şi decent totodată, mai ales din perspectiva a ceea ce etalăm în mod public. Avem oameni şi sunt programe mult mai bune decât cele cu care ieşim la înaintare însă, probabil că situaţia e întocmai după cum mai spuneau fraţii profesori pe la cursuri…

Ştiţi care e regula de aur a misiunii, evanghelizării?!? R: Cel ce are aurul face regulile!

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s