Creştinism decofeinizat.

Îmi place să beau dimineaţa o cafea bună cu lapte şi puţină miere de albine. Dacă mai am şi o bucăţică de ciocolată pe lângă este grozav. Nu o beau ca tălălăul, ci îmi place s-o sorb, s-o savurez. Chiar câteva ore degust dintr-o ceaşcă puţin mai măricică în timp ce citesc ori, în cazul de faţă, scriu pe blog.

În urmă cu un an am primit de la mama mea câteva pachete cu cafea LavAzza Dek, (decofeinizată). Le-am împărţit pe la rude, prin prieteni. De curiozitate am început şi eu un pachet. După un an mai am încă trei sferturi din el.

Nu-mi place „cafeaua” asta. De fapt, nici n-aş putea spune că-i cafea. Este doar un substitut. Nu te trezeşte, nu te înviorează, nu te pune pe picioare. Arată precum cafeaua, miroase precum cafeaua, are gustul cafelei, dă în clocot (în ibric..; da’ cine mai foloseşte ibricul…?!) precum cafeaua,  însă nu produce în tine ceea ce produce cafeaua adevarată. Este uşor de confundat şi dacă le-ai pune una lângă alta…nu ţi-ai da seama who’s who!? Ia o înghiţitură însă şi te vei convinge. Cu siguranţă!

La fel, avem parte de o formă de creştinism decofeinizat în cultura noastră, să nu crezi nu alta…  Intrăm în şabloanele a ceea ce ar trebui să fie creştinismul adevărat, însă nu mergem prea departe. Ne mulţumim cu o formă de evlavie. Să nu cumva să ne pună careva eticheta de fanatic religios. Nu domne’, nu! „Eu, păi Eu… sunt un creştin echilibrat! Da, aşa…echilibrat! Ăia…, săraci cu duhul! Da! Fenomene de suprafaţă, erupţii  temporare pe epiderma creştinismului modern, sau mă rog…postmodern, cum îi zice. Whatever…”

Decofeinizăm creştinismul ăsta până rămânem la un substitut…care, de altfel, chiar nu ne deranjează prea mult. Tot cafea e… doar n-o fi ceai! Nu, e chiar fain! La căldurică la bisericuţă în fiecare duminică, banu-i ban la colectă ca Domnu’ îţi dă înzecit, cravata pusă – nod dublu, Biblia la subţioară pe telefon, Ipod şi playerele MP3/4, în surdină fraţii Groza la subwoofer-ul de 500W din Tico… că doar o dată pe săptămână îi duminică… si doar…e ziua Domnului!

Lucruri bune. Foarte bune. Da,  parcă lipseşte ceva… Ce-o fi lipsind…?  Parcă totuşi este ceva prea decofeinizat…

Apropo, unde mai pui că aceasta formă decofeinizată s-ar putea să fie nocivă pentru „inima”.

2 gânduri despre „Creştinism decofeinizat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s