Gânduri pascale…

Această scenă este foarte simplă; O vei recunoaşte foarte repede. Un crâng de măslini strâmbi. Pământul presărat cu stânci mari. Un gard mic de piatră. O noapte întunecată, întunecată …

Vezi acea figură solitară?…  Prabuşit la pământ. Cu faţa murdară de noroi şi lacrimi. Pumnii sfărâmând pământul tare…

Acesta este Isus… Dumnezeu nu a fost vreodată mai uman decât la această oră. Dumnezeu nu este nicicând mai aproape de noi decât atunci când suntem în durere.

Dumnezeu este pe o cruce. Creatorul universului este executat.

Scuipatul şi sângele s-au înghegat pe obrajii Săi şi buzele Sale sunt crăpate şi umflate.

Spinii îi sfăşie scalpul. Plămânii lui strigă cu durere. Picioarele lui înţepenesc de crampe…

Şi nu este nimeni ca să-l salveze, pentru că se sacrifică pe Sine

Nu sunt şase ore normale… nu este o zi de Vineri normală.

Binenţeles că cerul este întunecat; oamenii ucid Lumina Lumii …

Cerul plânge. Şi un miel behăie. Ţii minte vremea ţipătului? „Cam la ora trei Isus a strigat.” Ora trei după-amiaza, ora sacrificiului la templu. La mai puţin de o milă în est, un preot îmbrăcat frumos conduce un miel la sacrificiu, nefiind conştient că munca sa este inutilă. Cerul nu se uită la mielul omului ci la „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29).

„Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Luca 23:34

Cum a putut Isus, cu un trup distrus de durere, cu ochii plini de propriul sânge şi plămânii doritori de aer, să vorbească în folosul unor hoţi fără inimă, este dincolo de înţelegerea mea. Niciodată, niciodată n-am văzut o asemenea dragoste. Dacă vreo persoană a meritat o şansă pentru răzbunare, Isus a fost acela. Însă n-a profitat de ea. În loc s-o facă, a murit pentru ei. Cum a putut s-o facă? Nu ştiu. Dar ştiu că dintr-o dată rănile mele păreau fără durere. Răutăţile şi supărările mele sunt dintr-o dată copilăreşti.

….

Într-un final cineva îl apăra pe Isus. Petru a fugit. Ucenicii s-au ascuns. Evreii au acuzat. Pilat s-a spălat pe mâini. Mulţi ar fi putut vorbi în numele lui Isus, însă nimeni n-a făcut-o. Până acum.

Cuvinte bune de pe buzele unui hoţ. El îşi rosteşte cererea. „Isuse, adu-Ţi aminte de mine când vii în Împărăţia Ta” (Luca 23:42).

Mântuitorul îşi întoarce capul greoi înspre fiul risipitor şi îi promite, „Astăzi vei fi cu Mine în Rai”(Luca 23: 43).

Isus Şi-a planificat propriul sacrificiu.

În mod intenţionat El a plantat copacul din care avea să fie cioplită crucea Sa.

De bună voie a plasat minereul de fier în inima pământului din care cuiele aveau să fie confecţionate…

Christos a fost Cel care a pus în funcţiune maşinăria politică care avea să-l trimită pe Pilat la Ierusalim…

Nu a trebuit s-o facă – însă a făcut-o.

Noi suntem vinovaţi şi El este inocent.

Noi suntem murdari şi El este pur.

Noi suntem greşiţi şi El este drept.

El nu este pe crucea aceea pentru păcatele Sale. El este acolo pentru ale noastre.

….

Când toţi ceilalţi te resping, Christos te acceptă. Când toţi ceilalţi te părăsesc, Christos te găseşte. Când nimeni nu te vrea, Christos te pretinde. Când nimeni nu o să-ţi dea timpul zilei, Isus o să-ţi dea cuvintele eternităţii…

sursa: Max Lucado Romania.

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s