Vremea cercetării tale!

„Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea. El a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu în ziua aceasta lucrurile care-ţi puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! Vor veni zile peste tine când duşmanii tăi vor ridica rampe de asalt împotriva ta, te vor înconjura şi te vor asedia din toate părţile! Te vor strivi de pământ pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale!” Luca 19: 41-44

Cuvintele acestea sunt rostite de Domnul Isus de „Florii”, cum spun românii, la intrarea Domnului în Ierusalim. Întro zi de sărbătoare, de bucurie, Fiul lui Dumnezeu plângea însă pentru că vedea distrugerea care avea să vină peste cetate din pricina păcatelor lor…

Ceea ce a rostit s-a împlinit după 40 de ani sub legiunile romane ale lui Titus. Iudeii au opus rezistenţă atât de mult încât, întrun final, Titus a poruncit ca trupele sale să înconjoare zidurile Ierusalimului pentru a înfometa poporul. Foametea a făcut ca Ierusalimul să devină un cimitir şi întrun final când evreii şi-au pierdut până şi puterea de a-şi îngropa morţii au ajuns până acolo încât aruncau cadavrele peste ziduri.

Iosefus Flavius în Istoria razboaielor iudaice menţionează aceste lucruri:

“În timp ce templul ardea… nu s-a arâtat mila nici pentru bătrâneţe, nici pentru statut. Copiii şi oamenii bătrâni, preoţii şi oamenii obişnuiţi au fost deopotrivă masacraţi. (VI.271) ”.

“Împăratul a dat ordine ca întreg oraşul şi templul să fie şters de pe faţa pământului, lăsând doar cele mai joase turnuri …şi porţiunea de zid ce închidea oraşul dinspre Vest… Tot restul zidului ce înconjura oraşul a fost şters într-un mod complet în aşa măsură încât să-i lase pe vizitatorii viitori să nu găsească vre-un motiv pentru a crede că oraşul a fost vreodată locuit”.

Aşa de mare a fost distrugerea încât la sfârşit Iosefus specifică: Când Titus înconjura cetatea şi privea la gropile acestea , la şanţurile pline de morţi …a gemut, a început să plângă cu durere ridicându-şi mâinile spre cer, chemându-l pe Dumnezeu să fie martor că nu El făcuse acest lucru. Aşa de groaznică a fost situaţia oraşului.

După un asediu de 143 de zile romanii aveau să omoare sute de mii de evrei. Au luat mii dinte ei captivi şi au distrus templul şi orasul.

De ce…? Pentru ca nu au cunoscut vremea cercetării, nu au înţeles ca Dumnezeu dorea o relaţie cu ei, că era vremea pocăinţei, a întoarcerii către Dumnezeu cu toata inima pentru ca îndurarea Sa să se arate faţă de ei. Ei însă L-au respins şi au suportat consecinţele păcatului lor.  „Căci El a venit la ai Sai, şi ai Săi nu l-au primit” (Ioan 1:11) Exact ceea ce Isus preciza in acelaşi capitol într-o pildă înainte să intre în Ierusalim, înainte să pornească în fruntea mulţimii spre Ierusalim. 19:14 Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis după el o solie să-i spună: „Nu vrem ca acest om să împărăţească peste noi.”

Dacă Dumnezeu se aproprie de tine în perioada aceasta, te implor, nu respinge dragostea Lui. Nu-L respinge pe Christos. Nu acţiona precum locuitorii Ierusalimului….acum îl aclamau, îl lăudau, îi cântau…(de „Florii”) pentru ca după numai câteva zile (de Paşte) să-L bată, să-L scuipe, să-L injure şi intrun final, să-L pironească pe-o cruce de lemn …

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s