Am petrecut o după-amiază în compania lor. Oameni la casa lor, cu familie, copii, un loc de muncă cinstit.
Puşcăria nu le-a schimbat comportamentul. Nici n-ar fi putut. Din închisorile din România cineva nu iese mai bun. Dimpotrivă.
Leonard a devenit mai „tehnic” între gratii. Totuşi, din proxenet, hoţ, tâlhar el este astăzi un om nou, schimbat, transformat. A insistat să merg să iau masa cu el după serviciul de dimineaţă la Ploieşti. L-am ascultat cu interes povestindu-mi despre zilele de odinioară. Nu mă satur să ascult astfel de oameni.
M-a prezentat şi lui Iustin. 13 ani de închisoare, pe bucăţi. În Germania, Grecia… le cunoastea pe majoritatea, îi cunoştea pe toţi. Era şef în închisoare. Nimeni nu comenta. De obicei, indivizii de teapa aceasta se cunosc bine şi se întâlnesc destul de des… în curte, între ziduri. Puţini vor muri de bătrâneţe, asta dacă au şansa de lua o condamnare mare.
Ambii au simţit bocancii jandarmilor în coastele lor, au fost tăiaţi, bătuţi până la epuizare,…insă ambii, la un moment dat s-au întâlnit cu Christos.
Iustin a devenit poet. Cine ar fi crezut … ? Leonard e o minune pentru fraţii săi. Oameni transformaţi, deosebiţi, fericiţi.
Iata o poezie de-a lui Iustin. I-am citit mai multe. Avea caiete intregi, desi are numai un anişor cu Dumnezeu.
Am plâns tot drumul de la Ploieşti la Bucuresti, gândindu-mă la felul în care Dumnezeu se descoperă celor mai neînsemnaţi, amintindu-mi de felul în care Dumnezeu s-a atins şi de viaţa mea.
…
Am umblat întreaga lume
Fericirea să o caut.
Dar cu toată-mpotrivirea
Am ajuns la Domnu-n staul.
Eu gândeam în nebunia-mi,
Soarele va fi al meu,
Soarele mi-a spus cu ura
Eu sunt al lui Dumnezeu.
Cu ani grei de suferinţă
Mi-am plătit tribut păcatul,
Chiar şi-n vitregia vieţii
Ascultam satanei glasul,
Dar in ziua cea mai neagră
Din câte mi-a fost să am,
Stând într-o celula tristă
Când pacatele-mi plăteam,
Cugetând la tot trecutu-mi
Părăsit de-această lume,
Am văzut cum steaua vieţii
În infern îmi va apune.
Şi în pragul disperării
Ca o pasăre în laţ,
Am îngenuncheat în lacrimi
Vocea îndraznind să-mi înalţ.
De-un fior am fost străpuns.
Era pacea lui cerească,
Pacea Domnului Isus
Şi în marea-i bunătate
Viaţa-ntreagă i-am predat.
Cum jura un rob credinţă
Unui mare împărat.
Am deplina încredinţare
În mărturisirea Lui,
Căci toţi vom da socoteală
Înaintea Tatălui,
Insă eu am siguranţa
Că Stăpânul m-a iertat,
Noaptea El îmi este strajă
Ziua-mi este Împărat.
În acelaşi loc sunt încă
Dar nu mai sunt părăsit,
Chiar uitat de toată lumea
Eu de Domnul sunt iubit.
Frumos…sunt oameni şi cei care au comis infracţiuni, unii poate prin recidivă şi cu siguranţă au nevoie de Dumnezeu.
ApreciazăApreciază