Dulce libertate…

Am petrecut o după-amiază în compania lor. Oameni la casa lor, cu familie, copii, un loc de muncă cinstit.

Puşcăria nu le-a schimbat comportamentul. Nici n-ar fi putut. Din închisorile din România cineva nu iese mai bun. Dimpotrivă.

Leonard a devenit mai „tehnic” între gratii. Totuşi, din proxenet, hoţ, tâlhar el este astăzi un om nou, schimbat, transformat. A insistat să merg să iau masa cu el după serviciul de dimineaţă la Ploieşti. L-am ascultat cu interes povestindu-mi despre zilele de odinioară. Nu mă satur să ascult astfel de oameni.

M-a prezentat şi lui Iustin. 13 ani de închisoare, pe bucăţi. În Germania, Grecia… le cunoastea pe majoritatea, îi cunoştea pe toţi. Era şef în închisoare. Nimeni nu comenta. De obicei, indivizii de teapa aceasta se cunosc bine şi se întâlnesc destul de des… în curte, între ziduri. Puţini vor muri de bătrâneţe, asta dacă au şansa de lua o condamnare mare.

Ambii au simţit bocancii jandarmilor în coastele lor, au fost tăiaţi, bătuţi până la epuizare,…insă ambii, la un moment dat s-au întâlnit cu Christos.

Iustin a devenit poet. Cine ar fi crezut … ? Leonard e o minune pentru fraţii săi. Oameni transformaţi, deosebiţi, fericiţi.

Iata o poezie de-a lui Iustin. I-am citit mai multe. Avea caiete intregi, desi are numai un anişor cu Dumnezeu.

Am plâns tot drumul de la Ploieşti la Bucuresti, gândindu-mă la felul în care Dumnezeu se descoperă celor mai neînsemnaţi, amintindu-mi de felul în care Dumnezeu s-a atins şi de viaţa mea.

Am umblat întreaga lume

Fericirea să o caut.

Dar cu toată-mpotrivirea

Am ajuns la Domnu-n staul.

Eu gândeam în nebunia-mi,

Soarele va fi al meu,

Soarele mi-a spus cu ura

Eu sunt al lui Dumnezeu.

Cu ani grei de suferinţă

Mi-am plătit tribut păcatul,

Chiar şi-n vitregia vieţii

Ascultam satanei glasul,

Dar in ziua cea mai neagră

Din câte mi-a fost să am,

Stând într-o celula tristă

Când pacatele-mi plăteam,

Cugetând la tot trecutu-mi

Părăsit de-această lume,

Am văzut cum steaua vieţii

În infern îmi va apune.

Şi în pragul disperării

Ca o pasăre în laţ,

Am îngenuncheat în lacrimi

Vocea îndraznind să-mi înalţ.

De-un fior am fost străpuns.

Era pacea lui cerească,

Pacea Domnului Isus

Şi în marea-i bunătate

Viaţa-ntreagă i-am predat.

Cum jura un rob credinţă

Unui mare împărat.

Am deplina încredinţare

În mărturisirea Lui,

Căci toţi vom da socoteală

Înaintea Tatălui,

Insă eu am siguranţa

Că Stăpânul m-a iertat,

Noaptea El îmi este strajă

Ziua-mi este Împărat.

În acelaşi loc sunt încă

Dar nu mai sunt părăsit,

Chiar uitat de toată lumea

Eu de Domnul sunt iubit.

1 comentariu

  1. Frumos…sunt oameni şi cei care au comis infracţiuni, unii poate prin recidivă şi cu siguranţă au nevoie de Dumnezeu.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s