În cartea sa, Fuzzy Memories, Jack Handey scrie:
“A fost la un moment dat în școală un șmecheraș care îmi cerea în fiecare zi banii pentru masa de prânz. Pentru că eram mai mic, îi dădeam ce-mi cerea. Apoi, la un moment dat, am decis să reacționez, să ripostez. Am început să iau lecții de karate. Însă profesorul de karate mi-a spus că trebuie să-i plătesc 5 dolari pe lecție. Așa că, am renunțat și i-am dat șmecherașului banii în continuare.”
Mulți sunt printre cei ce renunță, continuând să plătească șmecherașului în loc să învețe să riposteze, să-l învingă.
Advertisements
sincer, m-am cam saturat de modul asta “evanghelic” de a da orice invatatura prin ilustratii… no offense
LikeLike
Da, este evanghelic. De la Christos invataram.
LikeLike
se intampla sa fie o abundenta de ilustratii, si asta duce la liniaritate, la lipsa de originalitate. plus ca de multe ori multi se ingusteaza in intelesul unei ilustratii… cum ar fi in ilustratia lui Jack Handey
logica ilkustratie ar fi asta:
smecherasul imi lua banii, eu nu puteam sa-l infrunt, atunci, am mers la un profesor de karate, dar nu aveam bani sa-l platesc, si in felul asta smecherasul continua sa ma rupa
avem o ilustratie in care suntem atentionati ca trebuie sa invatam sa luptam… Tu cum vezi treaba? Cum l-ai sfatui pe baietel sa-i faca fata smecherasului? Asta nu ne-ai spus-o (si ma refer strict la nevoi baietelului)
LikeLike
nu-mi raspunzi?
LikeLike
Adi, ai dreptate. Fiecare analogie, ilustratie are limitele sale.
Cheia acesteia ar fi in titlu si sfatul nerostit este indus: Mai degraba intri in lupta cu pacatul indiferent de cost, decat sa te retragi resemnat.
LikeLike
da, stiu. am vrut sa te provoc la dialog.
LikeLike
🙂 no, sper sa mai conversam…
Fii binecuvantat!
LikeLike