Relație la Superlativ Absolut.

m&lCum aș putea descrie relația dintre mine și Laura?!?! Well… în noaptea dinaintea nunții nu prea am avut somn. E și normal… 🙂 Și, cum mă gândeam eu…mi-am zis că da, relația dintre noi mereu a fost la acest grad, superlativ absolut. În toate aspectele…

De pildă…

–          Cea mai mare încredere. A mea. Atunci când m-am rugat specific pentru viitoarea mea soție. Nu știam cine și cum va fi. Doream însă să fie blondă.

–          Cea mai mare revelație. Atunci când am observat-o,tot la o nuntă în urmă cu 5 ani. Binențeles, era mai frumoasă decât mireasa. Numai la ea m-am uitat. Într-un final nu m-am mai mulțumit cu atât și am abordat-o. Și da, era o blondă frumoasă.

–          Cea mai bună comunicare. Pe când încă nu era nimic “oficial” ne plimbam prin parc ținând amândoi de câte un capăt al unui bidon de Cola la jumate’. Neoficial era ceva…

–          Cel mai ambiguu moment. În parc, tremuram amândoi pe o bancă, bătea vântul și ea a acceptat din partea mea propunerea să începem o relație.

–          Cea mai mare timiditate. Atunci când ne-am spus unul altuia “Te iubesc”, prin sms… N-aveam curaj altfel…

–          Cel mai mare sacrificiu. Imediat după aceasta…acum 5 ani atunci când am facut o lungă călătorie cu bicicleta mea „Mountain Bike (atunci era mai nouă, acum e ruginita.)” până la Prajoaia cu ea pe cadru.(cam 25 de km) Gâfâiam, era cald, nu mai puteam însă n-am renunțat.

–          Cea mai mare proorocie. Știam amândoi din primele momente ca într-o zi o să ne căsătorim. 5 ani am asteptat momentul acesta. Cu siguranță se merită…

–          Cel mai profund simțământ…atunci când, la mormântul bunicilor ei, am cerut-o de soție (stiam ca sunt irezistibil. N-a fost o surpriză că a acceptat).

–          Cel mai frumos cadou, o floare ofilită de pe un mormânt de pe acolo ca să-i reamintesc că anii trec, viața trece, suntem efemeri. Dar până și efemeritatea, puținii ani pe care îi avem pe acest pământ doresc să-i petrec cu ea.

–          Cea mai mare dragoste. Cineva care mă cunoaște așa de bine, care-mi știe toate defectele, slăbiciunile…și totuși mă iubește așa cum sunt.

–          Cea mai buna completare. Nu suntem perfecți…dar ne potrivim perfect împreună.

–          Cea mai frumoasa mireasă: a mea.

–          Cea mai frumoasa căsnicie pe care cineva și-ar putea-o dori, casnicie în care Dumnezeu să fie onorat: a noastră.

–          Cel mai frumos viitor: al nostru. „Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și-o nădejde.” Ieremia 29: 11

Advertisements

12 thoughts on “Relație la Superlativ Absolut.

  1. sincer … foarte sincer …Domnul sa va binecuvinteze cu tot ceea ce doriti si cu tot ce aveti nevoie …p.s si multi copiii , binenteles.

    Like

  2. hey… frate Marius… scuze de intarziere… cred ca urarile de bine si binecuvantarile sunt primite si mai tarziu(de fapt sunt sigur ca nu ma insel:D)

    Doresc ca binecuvantarile Domnului sa se reverse peste tine si sotia ta din plin si sa va bucurati de fiecare binecuvantare pe care o primiti din partea LUI!!!

    Like

  3. Hey..Timotei. Nu, cu siguranta nu e prea tarziu…:)
    Asa sa fie, dupa cuvintele tale.
    Multumim de cuvinte.

    Like

  4. Ma bucur mult ca am dat de blogul tau, accidental zic eu insa stiu ca nimic nu e accidental din ceea ce se incadreaza in planul lui Dumnezeu. Nu stiu daca iti mai amintesti de mine…s-ar putea dupa nume, dar s-ar putea daca iti dau cateva indicii: ne-am cunoscut la Orsova, ne vedeam des la Bucuresti la ITB sau pentru mine era FTB…
    Ok, la subiect- FELICITARI FIERBINTZI cu ocazia devenirii unui om intreg, o unitate, o FAMILIE !!! si sa-tzi mai spun ceva? si eu am facut nunta pe 11.07.acelasi an 🙂 BINECUVANTARI !!!

    Like

  5. Hai mai Pavele..cum sa nu-mi amintesc de tine… Fii serios. Sper ca esti bine, sanatos. Sau, de fapt….vezi tu, acum trebuie sa vorbim la plural. Multumim de urari. La fel va uram si noi, dorind ca Domnul sa fie Domn si Stapan in familia voastra. Asa-i ca-i fain tare insurat…? De unde e fericita? Tot de prin Moldova?
    Da, las’ ca mai vorbim noi. Poate ne mai intalnim candva. Dupa cum ai zis…nimic nu este accidental.
    Numai bine

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s