Placere in comuniunea cu Dumnezeu.

rc_sproulCând ucenicii mergeau pe drumul spre Emaus cu douăzeci de secole în urmă, Isus Și-a ascuns identitatea pentru ca ei să nu-L recunoască pe „străinul” de lângă. Acești oameni nu erau în grădină. Nu erau trandafiri acoperiți cu rouă. Însă ei au mers și au vorbit cu Christos cel înviat. Cum a fost experiența lor? Când ochii lor în cele din urmă s-au deschis și L-au recunoscut pe Isus, El a dispărut dintr-o dată și și-au spus unul altuia,  „nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, și ne deschidea Scripturile?””

Aceasta este reacția umană normală în prezența imediată a lui Christos- „inimi ce ard în noi”. Inima mea ar fi arsă până la cenușă dacă aș auzi vocea Lui. Sufletul meu ar exploda de bucurie dacă aș putea umbla și aș vorbi cu El. Aș călători în lume pentru a găsi o grădină unde El ar fi prezent în mod vizibil.

Dar adevărul este că nu pot să-L văd pe Dumnezeu. Nu pot să-I văd măcar umbra. Nu lăsa urme de pași în nisip, urme de degete pe mânerul ușii, aroma prelungită a aftershave-ului în vant. El este invizibil pentru că este imaterial.

Ce doresc este o relație cu Dumnezeu care să fie atât intimă căt și personală. Marea barieră pentru intimitate este invizibilitatea lui Dumnezeu. Pentru că nu-L pot vedea, tind să-I neg prezența. Dar El este acolo și promite comuniune și părtășie cu El. Unealta pe care El o furnizează pentru a trece de această barieră este unealta rugăciunii.

Rugaciunea ne oferă o legătura pentru partasia intimă cu Dumnezeu. Aici este locul pe care sfinții îl numesc „dulcea comuniune mistică”. Nu trebuie să fii mistic pentru a te bucura de aceasta comuniune dulce. Rugăciunea este accesul la Dumnezeu. El aude ce îi spun în rugăciune. El răspunde, chiar dacă nu auzibil sau printr-o viziune de-a Sa. Când ne poziționăm deasupra afirmării cererilor noastre sau a plasării petițiilor înaintea Sa, intrăm întro zonă a comuniunii dulci. Aici intrăm în invizibil și ne delectăm în gloria prezenței Sale.

Petrece ceva timp astăzi în comuniune cu Dumnezeu.

Luca 24:13-16  În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim; și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus S-a apropiat, și mergea pe drum împreună cu ei.Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască.

traducere: Marius Zarnescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s