Furculitza…

FurculitaFurculiţa, atât de uzuală astăzi era un element de repudiere în anumite sfere in evul mediu. După cum afirmă istoria, sau, cel putin legendele, o prinţesă bizantină din sec. al XII-lea este responsabilă cu introducerea furculiţei. Prinţesa le-a adus-o veneţienilor însă aceştia au respins-o cu violenţă. Un călător britanic, în sec. XVI Thomas Coryate preluând obiceiul mâncatului cu furculiţa, pentru ca mai apoi să-l aducă în Anglia, scrie că a ajuns să fie făcut de râsul lumii. „Unul din prietenii mei apropiaţi (…) nu s-a sfiit, la o cină, de faţă cu alţii să-mi aplice epitetul furcifer ” detaliază acesta.

Chiar şi francezii au preferat  multă vreme în locul vârfurilor ascutite ale furculiţei, degetele, rotunjite, cărnoase şi familiare, făcute să mângâie şi nu să rănească. Aceştia, chiar şi cei din cele mai bune familii, după o altă mărturie, a englezului Smollet în 1763, „îşi înmoaie degetele şi le bălăcesc în farfuria plină de tocană”.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s