Romania, trezeste-te!

Donna Downes Despre putine lucruri in viata poti sa afirmi ca au contribuit major la schimbarea propriilor perceptii. Cursul din anul I de Istoria Misiunii cu Donna Downes a avut acest efect asupra mea. Din pacate lucrurile bune nu tin prea mult. Acel an a fost ultimul ei an in care a predat in Romania. Imi pare rau pentru colegii mai mici care nu au avut parte de binecuvantarea pe care am avut-o eu. La sfarsitul cursului am scris urmatoarele randuri, gandindu-ma la noi…

Romania, trezeste-te!

Istoria are un rol determinant in intelegerea propriei identitati. Privind cate putin prin fereastra istoriei, evenimentele prind contur si au rezonanta in delimitarea propriei individualitati. Istoria are o valoare majora in explicarea prezentului. Putem intelege prezentul mult mai bine daca avem informatii despre radacinile lui in trecut, iar trecutul vorbeste atat de raspicat astazi, poate mai bine decat oricand, despre nevoia  urgenta de trezire a Bisericii din letargia si inertia ce aplaneaza asupra sa. Biserica de astazi ori va avea parte de trezire, ori va asista la propria inmormantare.

Relatarile despre trezirile spirituale survenite in istorie ma fascineaza, ma motiveaza si imi dau speranta. Speranta, deoarece consider ca Dumnezeu inca mai poate revarsa din Duhul Sau cel Sfant chiar si peste o Romanie atat de inlantuita in forme, insa fara un substrat generos de crestinism autentic. Daca am inteles ceva din acest curs, am inteles faptul ca minunile inca mai sunt posibile. E minunat sa vezi oameni care isi marturisesc unii altora pacatele si care se pocaiesc cu adevarat, oameni care il descopera si il redescopera pe Mantuitorul cu adevarat, oameni care sunt ingenunchiati de maretul har si binecuvantata dragoste de cale li s-a facut parte, oameni care nu se mai dezlipesc de Cuvantul Sfant si care cauta adevarul cu privire la viata lor, familia lor, natiunea lor, oameni plini de pasiune si ravna pentru Evanghelie, Biserica revitalizata. Atunci cand ai parte de asa ceva insemna ca asisti si esti martor la ceea ce numai Dumnezeu poate infaptui.

O istorie atat de bogata ne invata ca Dumnezeu este Acela care a folosit oameni simpli, pentru a-Si indeplini planurile si scopurile marete. Dumnezeu insa, de cele mai multe ori, nu a folosit multimi de oameni, pentru a le mobiliza la un moment dat si pentru a le folosi pentru declansarea a ceea ce noi numim „trezire”. Dumnezeu a fost acela si inca este in cautare de oameni, in special in cautarea unui om, care sa fie simta chemarea si sa fie la dispozitia Sa. Astfel de oameni au fost Pavel, Petru, Luther, Wesley, Edwards, Whitefield, Carey si multi alti astfel de oameni cu viziune si pasiune pentru Hristos, intretinute prin rugaciune. Cat de mult influenteaza lucrarea o mana de oameni pasionati, decat o multime de oameni caldicei!

Multi sunt de acord ca traim intr-o epoca laodiceana, cu niste inimi caldicele, nici in clocot, nici reci. Avem milioane de Biblii, mii de biserici, predicatori talentati si buni oratori, dar cat de adanca este depravarea in natiunea noastra. Ne ramane speranta, constieti fiind ca in trecut au existat apostazii mult mai profunde si mai inspaimantatoare. Decaderea din vremea fratilor Wesley si cea din America, de pe vremea lui Jonathan Edwards, a fost mult mai profunda. In acea vreme insa ce a salvat biserica si civilizatia a fost trezirea infaptuita prin acestia. Chiar si cei ce nu au convingeri religioase marturisesc ca ce a salvat Anglia a fost trezirea din vremea lui Wesley, si ce a salvat America a fost „Marea trezire” infaptuita prin Edwards si altii. Astfel de treziri au aprins pasiunea nu numai pentru evanghelizarea locala, dar, astfel de treziri au depasit granitele, trecand de orice fel de bariera. Popoare intregi au beneficiat de pe urma revarsarii Duhului Sfant in anumite parti ale lumii. Civilizatia a patruns chiar si in cele mai intunecate unghere, si Soarele ce rasare din inaltimi a luminat intunericul multora. Misionarul neobosit, Biblia, a patruns in sute si mii de triburi si popoare prin munca unor oameni care au fost prinsi de valul trezirii.

Daca avem nevoie urgenta de ceva in Romania, cu siguranta avem nevoie de oameni, de oameni care sa-L cunoasca intr-un mod intim si personal pe Dumnezeu, pentru ca, dupa spusele lui Finney, a-L avea pe Dumnezeu insemna a trai intr-o continua trezire! Si de o continua trezire are nevoie Romania. Avem nevoie de oameni ca Ieremia, care sa planga pentru natiune. Este nevoie de scoala Duhului de Viata, care sa ne invete ce inseamna lacrimile, pentru ca aceasta materie numai de El poate fi predata.

Din pacate, astfel de oameni dispar. Astazi poate ca scriem biografiile unor astfel de oameni, le respectam amintirea, le punem in rama epitafurile, le retinem predicile memorabile, ii cinstim, facem orice, numai nu-i imitam, si nu luam seama la felul lor de vietuire.  Problema nu este comunismul sub care Romania a suferit si poate inca sufera consecintele nefaste ale ateismului. Problema nu este nici romantismul, modernismul, postmodernismul, si alte astfel de curente. Problema adevarata este crestinismul  adormit.

Visul meu este ca Romania sa se trezeasca din amorteala, si sa-L caute pe Imparatul! Caci, cautarea noastra nu se va lasa fara efecte si nu este in zadar. „Sa cunoastem, sa cautam sa cunoastem pe Domnul! Caci El se iveste ca zorile diminetei, si va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primavara, care uda pamantul!” Osea 6:3 Acesta este motto-ul meu.

In privinta imbunatatirii starii Bisericii din Romania, un lucru care ma socheaza este faptul ca din ce in ce mai mult adoptam modelul eronat al societatii. Facem proiecte, gandim, devenim din ce in ce mai rationali, mai putin spirituali, asteptam multe de la altii, ne implicam in multe insa de cele mai multe ori din pacate prezenta reala a Domnului este atat de neglijata. Daca s-ar retrage din Biserica poate ca unii nici n-ar simti. Multi asteapta ca altii sa ii ajute, americanii sa vina cu ceva ajutoare, englezii sa ne faca o bucurie de Craciun, fratii din Germania sa ne imbrace, norvegienii sa ne construiasca biserici, unii sa ne sustina si lista foarte bine poate continua. Devenim niste cersetori internationali, si unii nici macar nu sesizeaza acest lucru. Mireasa, in loc sa depinda de Mirele ei, depinde de invitatii la nunta. Nu depindem de Mana tare a Dumnezeului nostru, ci de mana slabanogita a vecinului nostru.

M-au marcat vietile multor sfinti. Printre ei,  Hudson Taylor. Este atat de graitor si nu este cu putinta sa citesti despre acest om si sa nu te cuprinda sentimente de rusine. „Nu apela la oameni, ci adu la cunostinta lui Dumnezeu totul prin rugaciune si El iti va implini nevoile prin intermediul altor oameni” a fost dictonul care i-a influentat lucrarea misionara.

Problema Bisericii din Romania este dependenta mult prea mare de sprijinul uman, si din ce in ce mai putin de sprijinul divin. In loc sa le aducem pe toate la cunostiinta lui Dumnezeu, le aducem pe toate la cunostinta sponsorilor nostri. Se risipeste credinta aceea ce muta chiar si muntii. Credinta slaba este aceea care slabeste eficienta, marturia, impactul Bisericii in societatea de astazi. Daca poate iesi vre-un lucru benefic de aici este faptul ca venirea Domnului este aproape, caci, chiar si El si-a pus intrebarea: Dar cand va veni Fiul omului, va gasi El credinta pe pamant?”

Misionarii lui Hudson Taylor nu trebuiau sa ceara fonduri, ci sa se increada pe deplin in Dumnezeu care le va satisface nevoile, si sa creada ca „lucrarea lui Dumnezeu facuta dupa planul lui Dumnezeu, nu va duce niciodata lipsa de fonduri.” Daca este asa, si avem toate motivele sa credem acest lucru, de ce atatea ingrijorari, temeri, si astfel de sentimente? Problema atunci nu tine de resursele disponibile, cat de aflarea voii lui Dumnezeu si a planului Sau. Resursele sunt nelimitate si disponibile fiecarui credincios aflat in voia Lui si dispus sa faca acest pas al credintei.

Am cazut din pacate prea mult in sfera negativa si defensiva a credintei moarte care incearca sa-si mentina pozitia. Un termen din Scripura descrie foarte bine acest lucru. Il gasim in Amos 6:1. Expresia fara grija in Sion este sugestiva pentru a descrie pe aceia care au destula credinta ca sa se simta confortabil, in siguranta, fara tulburare, fara sa pretinda prea mult din partea lui Dumnezeu.

Atitudinea Bisericii in Romania ar fi cu totul alta daca ne-am increde mai mult in puterea si sprijinul Sau. Daca ne-am avanta spre portile imparatiei intunericului si am smulge suflete nenumarate.  Biserica ar propasi, ar capata un cu totul alt dinamism daca ar invata sa umble prin credinta.

Pornind de la principiile lui Hudson Taylor, a aparut numele de „misiune de credinta.” Si, cata nevoie avem de o Biserica romaneasca caracterizata de credinta, in toate domeniile.

Hudson Taylor a crezut ca Dumnezeu ii purta de grija si L-a lasat pe Domnul sa-i implineasca toate nevoile practice, chiar si atunci cand nu avea puterea sau dreptul sa ceara altora anumite lucruri. O astfel de atitudine trebuie sa ne caracterizeze, si anume, sa-L lasam pe El sa implineasca toate nevoile Bisericii. E Biserica Sa. De ce nu am crede ca El are toata bunavointa, puterea si resursele necesare sa faca acest lucru?

Reclame

Un gând despre &8222;Romania, trezeste-te!&8221;

  1. Pingback: Gândul de azi « SHALOM – JURNAL DE PACE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s