Casnicie Dragostea de-a lungul timpului a fost examinată de filozofi, înfrumuseţată de poeţi şi înălţată de muzicieni, însă nimic nu se compară cu perspectiva pe care Biblia o dă acestui sentiment.

Felul în care privim dragostea diferă de la persoană la persoană. Mediul cât şi timpul în care trăieşte fiecare, precum şi experienţele de viaţă  influenţează felul în care privim dragostea şi, întocmai cum afirma un profesor de-al meu şansele de a întâlni cândva o persoană pentru care cuvântul „dragoste” să însemne acelaşi lucru ca şi pentru noi sunt cvasinule.

Chiar dacă există o varietate de perspective în cazul acestui sentiment, totuşi, Biblia oferă un etalon după care putem să ne conturăm percepţiile. Biblia este prin excelenţă Cartea Dragostei, iar Dumnezeu este… Dragoste.

Cea mai intimă relaţie este relaţia dintre un bărbat şi o femeie,  iar această relaţie trebuie să fie una caracterizată în mod profund de acest sentiment.  Biblia vede această relaţie materializată în căsătorie iar relaţia soţ –soţie concretizată pe respect si devotament.

Cartea Cântarea Cântărilor sau Cântarea lui Solomon ne ofera un model de dragoste, o perspectivă corectă a ceea ce ar trebui să fie dragostea în cuplu. Această carte este prima din colecţia Ketubim, Maghilot sau Sulurile Sfinte. Se citea în cadrul programului de sărbătorire a Paştelui, cea mai sacră sărbătoare mozaică.

Povestea de dragoste este între Solomon, fiul lui David şi al Batsebei, împărat peste tot Israelul la Ierusalim şi Sulamita, fiica unei familii de arendaşi.

În linii mari poemul poate fi descris în felul următor. Împăratul Solomon avea o vie în ţinutul deluros al lui Efraim, la circa 60 de km nord de Ierusalim (8:11). El a încredinţat via unei familii de arendaşi compusă din: mama, doi fii şi două fete (Sulamita şi sora ei mai mică (1:6, 6:13; 8:8). Sulamita era frumosa neglijată a familiei (1:5). Fraţii ei, care se pare că erau vitregi,(1:6) o dispreţuiau şi-i făceau viaţa grea (2:15).

Însă, într-o zi, Solomon, deghizat în păstor a vizitat via (1:6). Sulamita l-a întâlnit şi l-a întrebat unde işi paşte turma (1:7). El i-a raspuns evaziv (1:8), şi i-a strecurat cuvinte de dragoste (1:8-10), promiţându-i daruri mari în viitor (1:11). I-a câştigat inima şi i-a făcut promisiunea că va reveni şi o va lua în căsătorie. Ca urmare ea îl visa noaptea şi avea impresia că este lângă ea (3:1). În final, el a venit, a  făcut-o mireasa lui şi a luat-o la el, în splendoarea împărătească (3:6-7).

Cântarea indică idealul dragostei romantice în căsătorie şi constituie un avertisment împotriva pervertirii din timpul lui Solomon, dar şi pentru cel din vremea noastră. Cartea este o odă ce ridică dragostea dintre soţ si soţie la parametrii propuşi de Dumnezeu când a întemeiat căsătoria. „Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, şi a zis: „De aceea va lăsă omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta-sa, şi cei doi vor fi un singur trup. Aşa că nu mai Sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă”(Matei 19:4-6).

În aceste versuri dragostea este portretizată în toată splendoarea, puterea, prospeţimea şi  devotamentul faţă de cel iubit. Dragostea în toată complexitatea ei este descrisă în acest poem: momente de alăturare dar şi de separare, de extaz dar şi de durere, de dor, dar şi de împlinire.

Unii citesc poemele de sorginte egipteană şi mesopotamiană şi observă în Cântarea Cântărilor, ca şi în cazul celorlalte doar o serie de îndatoriri pentru cuplu. O altă perspectivă încearcă să vadă în aceasta o adaptare a ritualurilor de fertilitate. Alţii văd o dramă în care dragostea pură a Sulamitei şi păstorul ei păleşte în faţa cerinţei persistente a lui Solomon de a o aduce în haremul său. Această perspectivă încearcă să justifice alternarea vorbitorilor în poem în diferite dialoguri.

Totuşi, aproprierea cea mai credibilă este similară cu poezia egipteană dar arată perspectiva unicităţii dragostei sexuale biblice,  întocmai ca în Geneza 2:23-25 „De aceea va lăsă omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup. Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine.” Cântarea Cântărilor celebrează darul lui Dumnezeu al dragostei trupeşti dintre femeie şi bărbat.

Apostolul Pavel reitereză această afirmaţie atunci când spune: Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, dupa ce a curăţit-o prin botezul cu apa prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără sbârcitură sau altceva de felul acesta, ci Sfântă şi fără prihană.Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica (Efeseni 5:25-29).

Pe masură ce învăţătura biblică despre dragostea fizică s-a emancipat din ascetismul sub-creştin, frumuseţea şi puritatea dragostei maritale a ajuns să fie înţeleasă mai bine. Cântarea Cântărilor, deşi se exprimă într-un limbaj prea îndrăzneţ pentru gustul apusean, oferă un echilibru sănătos între extremele exceselor şi pervertirilor sexuale şi negarea ascetică a binelui esenţial al dragostei fizice.

Pe lângă limbajul plin de dragoste, cartea conţine şi cuvinte de avertizare. Ca un refren apare implorarea „Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe câmp: nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea (2:7;3:5;8:4). Acest lucru înseamnă că manifestarea dragostei trebuie să fie făcută la timpul ei, printr-un proces natural şi etic-moral corespunzător fără să fie stimulată artificial prin diferite modalitati. Aceste practici nu fac decât să denatureze dragostea şi să o transforme în curvie. Deşi este o carte ce exprimă dragostea, Cântarea Cântărilor susţine cu claritate castitatea deplină înainte de căsătorie (4:12;8:8-12), fiind în ton cu mesajul general al Bibliei.

De asemenea, avertizarea împotriva anumitor libertăţi în perioada de curtare dintre tineri este puternică. Ceea ce ar putea fi considerate de unii „păcate mici” sunt „vulpi mici” care strică viile pe când sunt în floare, aducând o distrugere totală (2:15).

Datorită limbajului erotic şi a dificultăţii în interpretare, unii dintre rabini au pus la îndoială canonicitatea cărţii Cântarea Cântărilor. Nu şi Rabbi Akiva. Declaraţia sa este reprezentativă. „Toată lumea nu valorează cât ziua în care Cântarea Cântărilor a fost dată Israelului; Toate Scrierile sunt sfinte, însă Cântarea Cântărilor este sfânta sfintelor”, iar E. J. Young merge un pas mai departe în explicarea cărţii afirmând că aceasta „nu numai că vorbeşte despre puritatea dragostei umane ci, prin includerea ei in Canon, ne aminteşte de o dragoste care este mai pură decât a noastră, dragostea lui Dumnezeu.”

Rabinii asemănau cartea Proverbe cu curtea de afară a templului; Eclesiastul cu locul sfânt; iar Cântarea Cântărilor cu Sfânta Sfintelor. Ca şi mulţi dintre Psalmi, care au scopul de a-l slăvi pe Dumnezeu, scopul principal al Cântării Cântărilor este mai degrabă acela de a celebra Dragostea, pe Dumnezeu Însuşi în toată complexitatea Sa.

„căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neînduplecată ca locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului. Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreţ.” (8:6,7).

Comentarii
  1. Cantarea cantarilor aduce cu ea iertarea tuturor ,chiar a celibatarilor,da o permisiune a tanarului sa iubeasca.Poti sa o percepi ca pe un iaz al dragostei dar vizavi de Biblie reprezinta sacrificiul dragostei atator feciore ce si-au inchinat viata ,,mirelui”.Datorita acstor sacrificii primim din Univers reversul dragostei lui Iisus acum la sfarsitul acestor veacuri si nu trebuie sa ne temem decat sa nu pierdem aceasta nadejde care ne vine de la Dumnezeu in aceste timpuri grele ,sa nu mai avem nici o indoiala ca suntem iertati in masura in care vom intelege sa iertam,sa iubim,sa toleram si sa indreptam.Salvarea ne vine intotdeauna cu o conditie-s existe cel capabil sa primeasca mesajul,sa creada si sa transmita.Aici intervine rolul Bisericii in a forma ,,salvatorii”acestei lumi dincolo de alte proritati,mai ales materiale.Este suficient s nu se gaseasca un astfel de om si pamantul e pierdut.

    Apreciază

  2. […] Continua aici Scris de Marius Zarnescu  […]

    Apreciază

  3. daniel spune:

    multumesc foarte mult domnu sa ti rasplateasca

    Apreciază

  4. Alex. Ionescu spune:

    Am de rezumat ”CANTAREA CANTARILOR” , iar lucrurile scrise in acest articol m-au ajutat enorm . Multumesc ! 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s