De ce intarzie trezirea?

trezire-spirituala

Trezirea spirituala a fost preocuparea constanta a lui Leonard Ravenhill. Trezit de Duhul lui Dumnezeu, acesta a fost folosit intr-un mod puternic atat ca predicator, invatator dar si ca scriitor. Am citit doua carti de ale sale. O carte tradusa si la noi,  „De ce intarzie trezirea?” si „Meat for men”. Te cutremura forta mesajului sau. Recomand fiecarui pastor, lucrator, membru al Bisericii lui Christos sa zaboveasca asupra mesajului transmis de acesta.

Ravi Zacharias, T. Tenney, Steve Hill, Charles Stanley, Bill Gothard, Paul Washer, Dan Brodeur, Sean Cabral Myers, Brett Mullet, David Wilkerson, sunt numai cativa din marii sfinti asupra carora el a avut o reala influenta.

Cu orice pret cautati sa aveti ungerea!

Cenusareasa Bisericii de azi este ora de rugaciune. Aceasta serva a Domnului este neiubita si nedorita. Fiindca nu este impodobita cu margaritarele intelectualismului, nu sclipeste in matasurile filozofiei, nici nu impresioneaza cu voalul psihologiei. Este imbracata in panza de casa a sinceritatii si a umilintei si de aceea nu-i este rusine sa ingenuncheze.

Lucrul de care multi se poticnesc cand este vorba despre rugaciune este faptul ca in esenta ea nu se lasa prinsa in cursa desteptaciunii omenesti, a eficacitatii intelectuale.(Nu vreau sa spun prin aceasta ca rugaciunea este tovarasa cu lenevia mintala; in zilele noastre insa se pune prea mare accent pe eficacitate.) Rugaciunea este conditionata de un singur lucru, de spiritualitate. Daca predica cineva nu inseamna neaparat ca este spiritual, ci doar ca stie bine regulile homiletice si exegetice. Printr-o combinatie de memorie, cunostiinte si ambitie, cu o personalitate prezentabila si cateva rafturi de carti, cu o doza buna de mandrie personala si cu dor de succes, dragul meu, poti avea aproape orice amvon in zilele de azi. O predica de felul acesta ii atinge pe oameni. Rugaciunea insa il atinge pe Dumnezeu. Predica atinge timpul. Rugaciunea atinge vesnicia. Amvonul poate ajunge usor o vitrina de etalare a talentelor noastre. Insa camaruta rugaciunii coboara in adancul lepadarii de noi insine.

Tragedia acestei ore tarzii este faptul ca exista prea multi  oameni morti la amvoane, prezentand prea multe predici moarte prea multor oameni morti. O! Grozavia acestei realitati! Un lucru straniu am vazut „sub soare”, chiar si in cele mai fundamentaliste cercuri: predicarea fara ungere. Ce inseamna ungerea? Nu pot s-o explic. Dar stiu ce nu este(sau cel putin stiu cand n-o mai am asupra mea). Predicarea fara ungere ucide in loc sa dea viata. Predicatorul fara ungere miroase a moarte nu a viata. Cuvantul nu traieste daca predicatorul nu are ungerea asupra lui. De aceea dragul meu, cu orice pret cauta ungerea!

Iubitii mei, am putea s-o ducem destul de bine daca am fi chiar pe jumatate  „intelectuali” daca suntem si daca, in schimb, am fi dublu spirituali. Vestirea Cuvantului este o lucrare spirituala. O predica nascuta in minte atinge mintea. Sub inraurirea lui Dumenzeu, un predicator spiritual creste oameni cu o gandire spirituala. Ungerea nu este un porumbel bland care-si falfaie aripile la fereastra sufletului tau; trebuie s-o cauti, sa te lupti pentru ea. Ungerea nu poate fi invatata:ea se castiga prin rugaciune. Ungerea este investitura de cavaler pe care o primeste predicatorul-luptator dupa ce s-a rugat in rugaciune si a iesit biruitor. Biruinta nu se castiga la amvon aruncand gloante savante si ghiulele intelectuale, ci se castiga in camaruta de rugaciune; lupta este castigata sau pierduta ianinte ca predicatorul sa ajunga la amvon. Ungerea este o dinamita. Ea nu vine prin puterea mainilor vreunui episcop si nici nu mucegaieste cand predictorul este aruncat in inchisoare. Ungerea patrunde, strapunge si cutremura;potoleste si inmoaie. Cand ciocanul logicii, cand focul zelului n-au reusit sa deschida inima de piatra, ungerea o deschide.

Ce febra aprinsa este acum dupa cladiri fastuoase de biserici! Dar fara predicatori care sa aiba ungerea, altarele acestea nu vor vedea niciodata inimi care se pocaiesc. Ganditi-va ca ati vedea lansate pe mare in fiecare luna vapoare pescaresti, echipate cu ultimele instalatii de radar si echipament de pescuit; dar le-ati vedea ca se reintorc din larg fara nici un peste. Nu v-ati intreba care este motivul? Si totusi exista mii de biserici ale caror altare sunt goale, sterpe, saptamana de saptamana, an de an. Iar credinciosii se ascund in spatele unor scuze, interpretand gresit cuvintele Scripturii: Cuvantul Meu nu se va intoarce fara rod la Mine!”

Realitatea urata este ca focul de la altare ori s-a stins ori abia mai arde. Orele de rugaciune sunt moarte sau pe moarte. Prin atitudinea noastra fata de rugaciune noi vrem sa-i spunem lui Dumnezeu ca ceea ce am inceput in Duhul putem sfarsi in firea pamanteasca. Va intreb, care biserica in cautare de pastori isi intreaba candidatii astazi cat timp stau in rugaciune? Si totusi, predicatorii care nu petrec doua ore in rugaciune in fiecare zi nu valoreaza nici cat zece de un ban, cu diplome sau fara diplome!

Ce ofera Biserica? Unde este supranaturalul? Si la amvoane si in presa se pare ca somnolenta a captat in ultima vreme activitatea religioasa. Nici chair Roma nu ne mai numeste protestanti acum. Curios, nu-i asa? Atitudinea aceasta nu prea seamana cu furia de demult a inchizitiei impotriva sfintilor. Dar unde sunt sfintii? Cine se mai lupta astazi pentru credinta care a fost data sfintilor odata pentru totdeuna? Unde sunt cruciatii amvoanelor? Vai! Predicatorii care ar trebui sa pescuiasca azi oamenii, azi pescuiesc complimente si felicitari. Candva predicatorii semanau samanta, azi arunca bijuterii intelectuale (care taran asteapta recolte daca arunca margaritare in semanatura?).

La o parte cu acest fel de predici paralitice si slabanoage, care nu misca fiindca s-au zamislit intr-un mormant, s-au hranit din suflete fara foc si fara rugaciune! Putem sa predicam si sa ne prabusim sufleteste; insa nicidecum nu cadem atunci cand ne rugam! Daca Dumnezeu v-a chemat la slujba aceasta, iubitii mei, afirm cat pot de tare: Cu orice pret cautati sa aveti ungerea! Altfel, altarele noastre sterpe vor ajunge insigna nefasta a intelectualismului nostru lipsit de ungerea sfanta.

L. Ravenhill –De ce intarzie trezirea?-

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s