Dostoievski. – Crima si Pedeapsa

dostoievski-crima-si-pedeapsaVa veni ziua de apoi si el ma va intreba.

„Unde este copila care s-a jertfit pentru mama ei vitrega, ofticoasa si rea, si pentru niste copilasi straini? Unde este copila care nu s-a ingrozit de netrebnicia tatalui ei pamantesc, un betiv fara capatai, si a fost milostiva cu el?!” Si va mai spune: „Vino in imparatia mea. Te-am iertat o data…Te-am iertat inco o data…Si-ti iert si acum pacatele tale multe, pentru ca mult ai iubit…” Si o va ierta si pe Sonia mea, o va ierta, stiu bine… Am simtit-o in inima mea cand am fost deunazi la ea!… Si are sa-i judece pe toti si are sa-i ierte si pe cei buni si pe cei rai, si pe cei intelepti, si pe cei smeriti… Iar cand va fi ispravit cu toti ceilalti, va grai catre noi: „Veniti si voi, va spune, veniti voi, betivilor, veniti voi cei slabi de inger, veniti voi pacatosilor!” Si noi vom iesi si ne vom opri in fata lui fara frica. Si el va spune: ”Sunteti niste porci! Aveti chip de animale si apucaturi aidoma lor, dar veniti si voi in imparatia mea!” Atunci vor grai cei preaintelepti, vor grai cei destepti:”Doamne, pentru ce-i primesti si pe acestia?”

Si va raspunde el: „Ii primesc, v-o spun voua, preainteleptilor, ii primesc, v-o spun voua, celor cu minte multa, fiindca nici unul nu s-a crezut vrednic sa fie primit… Si va intinde catre noi bratele, si ne vom arunca in bratele lui si vom plange…si vom intelege totul! Atunci abia vom intelege totul!…Si toti vor intelege…si Katerina Ivanovna…va intelege si dansa…Doamne, vie imparatia ta! 31

 

 

-Ce faci?

-Muncesc.

-Ce muncesti?

-Gandesc, rosti el seios, dupa o scurta tacere.

Nastasia se porni pe ras. Era dintre acele femei care rad usor si, cand se pornea, radea incet, leganandu-se si saltandu-si trupul pana se satura si ea de atata ras.

-Si castigi mult cu ganditul? Izbuti ea, in sfarsit, sa intrebe. 38

 

Oare te mai inchini lui Dumnezeu, Rodea, asa cum faceai altadata, si crezi in bunatatea fara margini a creatorului si mantuitorului nostru? Tare ma tem, in sufletul meu, sa nu fi cazut si tu in mrejele necredintei, atat de raspandita astazi! Daca este asa, eu ma rog pentru tine. Adu-ti aminte, dragul meu, cum, pe vremea cand erai copil, cand traia tatal tau, gangureai rugile pe genunchii mei, si cat de fericiti eram cu totii pe vremea aceea. Acum te las cu bine, sau mai bine: La revedere! Te imbratisez si te sarut tare, tare, de nenumarate ori.

A ta pana la mormant,

Pulheria Raskolnikova 50

 

E greu sa urci Golgota… 51

 

„Hm, este adevarat, isi urma el gandurile ce-i roiau in minte, este foarte adevarat ca <pentru a cunoaste un om trebuie sa te aproprii de el treptat si cu bagare de seama> 52

 

Se zice ca asa trebuie, ca un anumit procent pe an trebuie dat… diavolului, pesemne, ca sa asigure sanatatea si linistea celorlalti. Atat la suta! Ce cuvinte curatele, n-am ce zice, au nascocit dumnealor. Au zis: atat la suta, si gata, nu mai au de ce sa se alarmeze. Sa fi fost alt cuvant, da fireste, atunci…atunci poate ca ar fi mai nelinistitor…Poate Dunecika va fi cuprinsa si ea in acest atat la suta!..Daca nu al anului acestuia, atunci al celui viitor? 63

 

Creierul bolnav faureste adesea visuri extraordinar de precise si de vii, care par grozav de reale. Uneori, imaginile ce se infiripa sunt monstruoase, dar atmosfera din vis, imprejurarile si intregul proces al reprezentarii sunt atat de veridice, pline de amanunte atat de subtile si de neasteptate, care corespund si intregesc intr-o imbinare atat de artistica intreaga plasmuire, incat, treaz fiind, acelasi om nu le-ar putea inchipui nici daca ar fi un maestru de talia lui Puskin sau Turgheniev. Aceste vise, vise bolnavicioase, traiesc de obicei multa vreme in constiinta si impresioneaza puternic organismul subrezit si surescitat. 67

 

 

…mai toti criminalii, in momentul crimei sufera de un fel de paralizie a vointei si a ratiunii, si de aceea se poarta cu o neglijenta si usurinta fenomenala, copilareasca, si asta tocmai in clipele cand agerimea mintii si prudenta sunt indispensabile. 86

 

Viata exista! Oare n-am trait intens acum? Nu, viata mea nu s-a stins odata cu baba aceea! Dumnezeu s-o odihneasca, dar ajunge, maica, e timpul sa-mi dai pace! Acum urmeaza imparatia ratiunii, a luminii si…si a vointei si a puterii…si mai vedem noi! O sa ne masuram puterile! Adauga el amenintator, ca si cum ar fi vorbit unei forte oculte, sfidand-o. 219

 

-O observatie destul de justa, raspunse acesta. Intr-un sens, intradevar, noi toti, si chiar destul de des, suntem aproape nebuni, cu o mica diferenta insa: „bolnavii” sunt ceva mai nebuni decat noi; si tocmai de aceea trebuia sa tragem o limita. Un om absolut sanatos aproape nu exista; abia daca gasim unul la cateva zeci sau chiar sute de mii si inca sunt exemplare destul de slabe… 261

 

Genii se nasc unul la cateva milioane, iar marile genii, care schimba fata lumii, nu se nasc, poate, decat dupa trecerea a mii si mii de milioane de oameni pe pamant. 303

 

-Ce idee, ne reprezentam intotdeauna vesnicia drept ceva ce nu poate fi inteles, ceva urias, imens! Dar de ce trebuie sa fie neaparat imensa? Si daca vesnicia nu este decat o maghernita oarecare, inchipuieste-ti, o singura odaie, un fel de baie taraneasca, afumata, cu panze de paianjen pe colturi. Eu, uneori, asa imi inchipui ca este. 332

 

Din o suta de iepuri de casa n-ai sa faci niciodata un cal, din o suta de banuieli n-ai sa alcatuiesti niciodata o dovada, spune un proverb englez. 516

 

Omul care se ineaca se agata si de un pai. 529

 

Lingusirea. Nu exista pe lume ceva mai greu decat sinceritatea si ceva mai usor decat lingusirea. Daca in sinceritate se strecoara numai a suta parte dintr-o nota falsa, se produce o disonanta si apoi e bucluc. Daca in lingusire absolut toate notele sunt false, ea totusi face placere si este ascultata fara suparare. O placere grosolana, totusi placere. Oricat de grosolana ar fi lingusirea, ea pare cel putin pe jumatate adevarata. Si asta la toate straturile sociale, culte sau inculte. 544

 

Rusii nostri sunt, in general, oameni cu sufletul larg, larg ca si tara lor, si extrem de inclinati spre tot ce e fantastic si dezordonat; dar e mare bucluc sa ai sufletul larg, cand nu esti totodata si genial. 563

 

Raskolnikov nu stia ca viata noua nu se capata de pomana, ca trebuie rascumparata cu pret mare, platita cu indelung eroism…

Dar aici incepe o alta poveste, povestea regenerarii treptate a unui om, a renasterii lui progresive, a trecerii lui nesimtite dintr-o lume intr-alta, intr-o realitate noua, necunoscuta de el pana atunci. Aceasta ar putea fi tema unei noi povestiri- cea scrisa aici s-a sfarsit. 629

Editura Cartea Romaneasca, 1981

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s