Iubirea ta ma inspira. Te iubesc…

dragoste-sfanta

 Biblia este inspirata si inspira. Cand vorbesc despre asta, inteleg ca este vorba de acea influenta supranaturala a Duhului Sfant asupra scriitorilor ei.  Influenta aceasta a determinat ca ceea ce ei au consemnat, au scris, sa fie cu adevarat o inregistrare exacta a cuvintelor pe care, realmente le afirma Dumnezeu. Astfel, suntem convinsi ca atunci cand citim aceste scrieri, citim de fapt cuvintele lui Dumnezeu , caci oamenii aceia,  „au vorbit, manati de Duhul Sfant”. Marturia unanima a acestora este ca scrierile lor au originat de la Dumnezeu care a ales aceasta cale de inregistrare, de consemnare a dragostei Lui.

Ce este interesant, mai interesant decat in cazul oricarei alte carti, este ca aceasta te citeste, iar nu tu pe ea.

Intr-un mod mai plastic ai putea spune ca dragostea dintre acestia si Dumnezeu era de asa natura, asa de profunda, incat inima le dadea ghes din partea Sa, intocmai pentru a consemna dragostea. In a-L consemna, de fapt,  chiar pe El, Dragostea.  Dragostea i-a iradiat, i-a umplut, i-a directionat, materializandu-se splendid in aceasta Carte a Iubirii. Nu e de mirare ca atunci cand o citesti, inima ti se umple de El, de iubirea Sa, o iubire cu valente vesnice. Astel, ea devine o carte inspirata care inspira, transforma, ilumineaza, coloreaza vieti si suflete.

In ce ma priveste, alaturi de dragostea Sa, ce a desavarsit, ce a colorat viata mea, este dragostea pentru Laura, o dragoste sapata in inima mea,  o dragoste, la fel, supranaturala, inspirata, divina, care inspira.

Ma inspira pentru ca este unica prin dragostea Lui,  pentru ca o farama din El si-a facut loc in sufletul ei, pentru ca ceea ce imi daruieste este mai mult decat ar putea vreodata darui omul, pentru ca frumusetea, gingasia, blandetea, farmecul ei m-a cucerit, pentru ca avantul, forta, entuziasmul iubirii ce o caracterizeaza se reinnoieste din zi in zi, transformandu-ma, motivandu-ma, inaltandu-ma. Ea este dragoste din dragostea Lui, inspirata, care ma inspira.

 

Iubita mea,  

 

Te iubesc…

 

Când privirea-mi te-ntâlnește

Și chiar fără să clipesc,

Îmbătat aș vrea întruna,

Să îți spun că… te iubesc.

 

Chiar și-n zările albastre

De aș fi un sol ceresc,

Aș trimite o solie,

Să îți spun că…te iubesc.

 

Și atunci când depărtarea

Se preface-n fapt firesc.

Eu prin preajmă sunt de-a pururi

Să îți spun că…te iubesc.

 

Nu uita că pentru mine,

Ești viata ce-o trăiesc,

Și cuvintele-s infime,

Însă-ți spun că…te iubesc.

 

“Te iubesc cu o iubire veșnică…”

                           (Ieremia 31:3)

2 comentarii

  1. Fie ca nuanta cereasca a iubirii voastre sa nu se decoloreze niciodata si nimeni si nimic sa nu o umbreasca.
    Chiar daca nu ati mai avea nimic, avandu-L pe Hristos si avandu-va unul pe celalalt, aveti totul.VA ROG SA NU UITATI NICIODATA ASTA. Dumnezeu sa fie slavit ca a facut totul asa minunat.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s