Regele a murit, traiasca Regele.

slava-lui-christos

Le Roi est mort. Vive le Roi! The king is dead. Long live the king!

Regele a murit, traiasca regele! O fraza, o proclamare care ne este cunoscuta si care desemneaza ascensiunea la tron a unui nou monarh, rege, in diferite tari. Expresia e luata din franceza, fiind declaratia initiala rostita la incoronarea lui Charles al VII-lea, la tronul Frantei, dupa moartea tatalui sau Charles al VI-lea in 1422.

In Anglia, inca din 1272 este folosita aceasta proclamare, cand Henry al III-lea a murit si fiul sau Edward I era implicat in cruciada. Pentru a evita vre-un razboi civil izvorat din aceasta succesiune la tron, Consiliul Regal a decis: Tronul nu va fi niciodata gol; tara nu va fi niciodata fara vre-un monarh. De aceea Edward a fost declarat rege imediat. The king is dead. Long live the king. Regele a murit, traiasca regele.

Acelasi sentiment l-a trait si Isaia. Ozia este unul din cei mai mareti imparati de dupa David si Solomon, imparat victorios in razboi, cu succes in timp de pace. Pe sfarsit insa, s-a mandrit, a pacatuit, a adus jertfa in locul preotului. Fiul sau tanar, urma sa vina la tron, iar nori grei de razboi se adunau dinspre Nord, amenintand Iuda. Isaia, ca un patriot ce era se intreba ce va veni in aceste zile negre, cand carma se va afla in alte maini, care poate nu erau atat de puternice ca sa o tina. Si unde se se duca cu gandurile sale, daca nu in templu. Si acolo, in templu, a inteles. A inteles faptul ca desi regele murise, Regele, adevarul Rege era viu. Regele de drept a lui Israel era viu, Imparatul era viu. A intrat in templu, cu ganduri negre, a iesit cu speranta.. Regele a murit, traiasca Regele.

Isaia a primit o viune clare depre Dumnezeu, despre sine insusi, si despre viata de slujire. El a primit acesta perspectiva. Poate ca mai erau pe acolo si altii. El nu zice, noi am vazut ci ca el a vazut. Cam asa e si in viata atunci cand suntem confruntati cu adevarul lui Dumnezeu. Multi raman in intunericul lor, multi tot nu vor vedea, unii se vom pocai poate, altii nu. Unii vom raspunde lui Dumnezeu, altii nu. Problema care se pune este urmatoarea: ce voi face eu ?

I- Isaia L-a vazut clar pe Dumnezeu.

El L-a vazut pe Domnul sezand pe un tron inalt, in splendoarea Sa. (v.1)

Tozer afirma la un moment dat ca, Fara indoiala, gandul cel mai maret e care-l poate nutri mintea omului este gandul despre Dumnezeu si , in orice limba, in orice neam, orice popor, cuvantul care il nutreste pe Dumnezeu are cea mai mare greutate.

Slava Lui umplea templul. Imagine cu totul regala. Isaia a vazut sfintenia Lui. Serafimii stateau deasupra Lui.

Aici este singurul loc unde sunt mentionate aceste creaturi. Denumirea provine de la seraph, a arde. Isaia a vazut ingeri, ca flacarile de foc; Un dumnezeu sfant, care locuieste in mijlocul sfinteniei, al focului. –nu erau ingerasii aceia, grasuni, mititei, rotofei, cu aripioare…ci erau ca niste flacari de foc. Unii ii asociaza cu fapturile vii din Apocalipsa, care strigau si ele Sfant Sfant Sfant.

Si-au acoperit fata intocmai ca un om care intra dintr-o data de la intuneric la lumina, la lumina orbitoare a soarelui si care din instinct isi acopera fata cu mana. Si cand te gandesti ca acestea sunt cele mai minunate creaturi. Habitatul lor este in prezenta lui Dumnezeu.

Fiecare stea difera una de alta in luminozitate intr-o noapte de iarna pe cer, dar cand soarele apare, toate palesc, dispar. Si in comparatie cu Dumnezeu, stralucirea serafimilor paleste. Daca noi il vedem pe Dumnezeu asa cum este, soarele de dimineata, tot ceea ce suntem, tot ceea ce pretindem de multe ori dispare. Te vazi asa cum esti, un mare nimic.

Cerurile nu sunt curate din perspectiva lui Dumnezeu, afirma Scriptura. CERURILE. Totul pare intunecat, in comparatie cu stralucirea Sa.

Si-au acoperit Picioarele . Prin picioare evreii intelegeau toata partea de jos a corpului. Oamenii din est in general purtau robe lungi, pana la pamant, acoperind partea de jos pana la glezne ceea ce amintea de respect, decenta in public, in ocazii solemne

Un invatat preciza faptul ca este un semn de mare respect sa-ti acoperi picioarele, sis a-ti pleci capul in prezenta unui rege.

Cu doua zburau. Erau rapizi in executarea poruncilor lui Dumnezeu. Poate sa fie observat faptul ca, printre popoarela antice, Mercur, mesagerul lui Jupiter, era intotdeauna reprezentat cu aripi. Gata, la dispozitia Imparatului

Cu doua isi acopereau fata ca sa nu vada. Cu doua isi acoperau corpul ca sa nu fie vazuti. Cu doua erau gata de slujire.

Sfant Sfant sfant-este Domnul Ostirilor. Tot pamantul este plin de marirea Lui.

Cand noi vrem sa accentuam ceva, ridicam vocea, cand scriem, subliniem cu markerul,cu italice. Insa, cand evreii doresc sa accentueze ceva, repetau. Paralelismul specfic evreiesc. Isaia dorea sa accentueze acest lucru. Dumnezeu este SFANT. Nicaieri nu vom ma gasi repetitia asta in privinta atributurilor lui Dumnezeu. Nu gasesti, Dumnezeu este dragoste, dragoste, dragoste. lumina lumina lumina.

Sfintenia lui Dumnezeu, e parte din atributele lui Dumnezeu daca nu ATRIBUTUL lui Dumnezeu.

Dumnezeu e sfant, fara zbarcitura, fara pata. Perfectiune, separat de orice este imoral, imperfect. Dumnezeu nu poate tolera pacatul.

Dumnezeu nu poate tolera nici macar un pacat. UNUL. De cate pacate a fost nevoie ca Adam si Eva sa fie aruncati , izgoniti din Eden, din prezenta lui Dumnezeu? Doar de un pacat. Dumnezeu are o intoleranta de orice, oricine care contrazice, care se opune naturii sale. El este sfant.

Dumnezeu nu este comun, nu e ceva obisnuit. Nu e ca noi si Dumnezeu nu poate fi luat cu usuratate.. E Dumnezeu, si acest Dumnezeu e sfant. Ps 111:9 A trimis poporului Sãu izbãvirea, a asezat legãmântul Sãu în veci; Numele Lui este Sfânt si înfricosat.

Incearca sa faci un evreu ortodox sa rosteasca numele lui Dumnezeu Iahve. Nu o va face oricum. Scribii cand intalneau acest nume, cand copiau manuscrusele se ridicau de la masa, se spalau, se imbracau in haine de sarbatoare si apoi scriau numele lui Dumnezeu pentru ca este slava, glorie in numele lui Dumnezeu. Acest nume impunea teama sfanta. Din pacate aceasta atitudine dispare dintre fii oamenilor.

L. Ravenhill vorbea de sfintenia lui Dumnezeu, de frica care decurge din a-L privi pe Dumnezeu intr-un asa mod. Spunea el ca, acest cuvant in ebraica pentru frica, inseamna … frica. daca ar fi insemnat altceva ar fi tradus altfel. Nu reverenta, ci ceva ce-ti face genunchii sa tremure, dintii sa se zgaltaie. In acest nume este teroare, pentru ca Dumnezeu este sfant.

Luam numele lui Dumnezeu de parca ar fi Gigi Becali, il punea pe tricori, pantaloni, il scriem prescurtat. D-zeu. Eu nu-mi prescurtez numele, Mar. Zar. Da prescurtez numele lui Dumnezeu uneori. Nu este bine lucrul acesta.

Iubeste Isaia sa-L numeasca pe Dumnezeu, Sfantul lui Israel. Este numele preferat al lui Isaia si-l foloseste de 25 de ori in cartea asta. In Vechiul Testament mai este folosit de 5 ori si asta tot in referinta la aceasta carte. De ce? Pentru ca Dumnezeu I S-a descoperit in felul acesta.

Isaia 1:4 Vai, neam pacatos, popor încãrcat de fãrãdelegi, sãmântã de nelegiuiti, copii stricati! Au pãrãsit pe Domnul, au dispretuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele…

Tozer sublinia un lucru foate important in cartea sa, Cunoasterea celui preasfant.

„ Biserica a abandonat conceptia inalta despre Dumnezeu pe care o avea candva si a inlocuit-o cu una atat de ieftina si de lipsita de demnitate. Ea nu a facut lucrul acesta in mod deliberat, ci treptat si fara sa-si dea seama; si tocmai aceasta inconstienta a Bisericii face ca situatia ei sa fie cu atat mai tragica. Odata cu pierderea sentimentului maiestatii s-au pierdut si sentimentul de teama sfanta si cel al constientei prezentei divine. Ne-am pierdut spiritul de inchinare si capacitatea de a ne retrage in noi insine pentru a-L intampina pe Dumnezeu in tacere si adorare

Istoria omenirii va arata ca nici un popor nu s-a ridicat vreodata mai presus de religia lui, iar istoria spirituala a omului demonstreaza cu certitudine faptul ca nici o religie n-a fost superioara ideii ei despre Dumnezeu.

Dintre toate pacatele spre care este inclinata imima omului, idolatria este poate cea mai urata de Dumnezeu., pentru ca in esenta idolatria este o denigrare, o insulta la adresa lui Dumnezeu. Inima idolatra presupune ca Dumenzeu este altfel decat este, si il inlocuieste pe Dumnezeu cu altceva…

”Ti-ai inchipuit zice Domnul- ca Eu sunt ca tine.

Avem din pacate, o imagine neclara, falsa despre Dumnezeu. Pentru multi Dumnezeu nu mai este Dumnezeu, ci l-am inlocuit cu o forma ciudata care nu ne mai motiveaza sa traim in sfintenie si curatie inaintea Sa.

J. Piper un predicator american cunoscut, a dorit sa faca un experiment. A dorit sa predice despre aceasta sfintenie a lui Dumnezeu si sa nu faca aplicatii in predica. Doar sa expuna ce inseamna ca Dumnezeu sa fie SFANT. A citit textul si doar a predicat despre Dumnezeu. Insa, dupa trei luni un cuplu a venit la el si i-a spus ca unica lor fiica fusese abuzata sexual in ultimii trei ani de o ruda apropriata. Acea ruda a fost arestata, dar ce s-a intamplat este lucrul cel mai ingrozitor din viata lor. „Dar John, spuneau sotii, in timpul acesta, am mers cu sotia la biserica si te-am auzit vorbind despre sfintenia lui Dumnezeu. Stii ce m-a facut sa trec peste aceasta perioada, cea mai neagra perioada din viata mea? Gandul la sfintenia, la cat de maret si sfant este Dumnezeu. Aceasta a fost stanca noastra.”

O marturie incredibila, ce ne motiveaza in a-L redescoperi pe Dumnezeu in sfintenia Sa. Nu este alt lucru care sa te smereasca mai mult, care sa te inmoaie mai mult, care sa te copleseasca mai tare, sa zdrobeasca mai mult din mandrie, eu. Domnul este Sfant si acest fapt ma copleseste . Nu e un lucru pe care sa-l iei usor. Nu este alt lucru mai frumos. Un lucru asa de inalt pentru mine.

II- Isaia s-a vazut clar pe sine insusi.

Isaia s-a vazut cum nu s-a mai vazut vreodata.

Stiti era povestioara aceea in care se spunea ca ”un orasel era terorizat de ani de zile de doi frati rai. Unul din ei murise. Cel care inca traia s-a dus la pastor si i-a spus. Iti dau 50 000 $ daca vei predica la inmormantarea fratelui meu. Insa trebuie sa spui ca a fost sfant. Toti stiau de aceasta tranzactie si vroiau sa vada cum pastorul ar putea sa faca asa ceva. De 40 de ani omul acesta a trait in pacat, a inceput pastorul sa spuna, isi insela angajatii, si-a inselat sotia, si-a neglijat copii. Dar cu toate acestea, in comparatie cu fratele sau, acest om a fost un sfant

S-a vazut cum se vede cineva cand se uita in oglinda. Nu s-a gandit vreodata la sine in felul acesta. Sa-L vezi pe Isaia ca spune „Vai”…..El nu a zis despre sine, sunt asa de spiritual. Dumnezeu mi-a ingaduit sa vad, sunt profet.. Nu, ci. .vai…pentru ca, cu cat ne apropriem mai mult de El, cu atat ne vedem mai bine pacatul.

Isaia era un om integru si totusi o farama din sfintenia lui Dumnezeu il zdrobeste. Cand a vazut cum e Dumnezeu, a vazut cum e el. A vazut ca e murdar si murdaria asta este epidemica.

Vai de mine, sunt un om cu buze necurate. Inainte sa spuna vai de voi, a spus vai de mine. Nu pot spune sfant sfant sfant- cum au spus serafimii. Ei sunt sfinti, eu nu sunt. Ei l-au vazut pe Domnul si traiesc. Eu l-am vazut si trebuie sa mor.

Gresim atat de mult cand vorbim despre prezenta lui Dumnezeu. Unii intra in prezenta lui Dumnezeu si latra ca si cainii, rad in hohote , sar in sus, cad pe spate, striga. Dar cand Isaia a intrat in prezenta lui Dumnezeu, singurul lucru pe care il face e sa rosteasca blestem asupra sa, si sa-si marturiseasca pacatul.

Cand Moise intra in prezenta lui Dumnezeu, cand Il intalneste in tufisul arzator, care ardea si nu se consuma primul lucru pe care l-a inteles Moise a fost acela ca trebuie sa se schimbe, ca e pacatos, ca trebuie sa se smereasca, sa se descalte, caci statea pe pamant sfant.

Iov era fara pata, neprihanit. Dumnezeu spune asta. Se temea de Dumnezeu, era credincios, se ruga pentru copii lui, si totusi viziunea pe care o avea despre Dumnezeu nu era buna. Insa Iov il intalneste, il redescopera pe Dumnezeu.

„Da, am vorbit, fãrã sã le înteleg, de minuni, care Sunt mai presus de mine si pe care nu le pricep.”

„Ascultã-Mã, si voi vorbi; te voi întreba, si Mã vei învãta.” –  „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a vãzut. De aceea mi-e scârbã de mine si mã pocãiesc în tãrânã si cenusã.” Iov 42: 4-6

Se poate sa fii credincios si totusi sa ai o imagine neclara despre Dumnezeu.

In Levitic 10 doi dintre Fii lui Aaron, Nadab si Abihu si-au luat cadelnitele, au pus foc in ele si au adus Domnului foc strain, lucru pe care El nu-L poruncise. Au crezut ca pot intra oricum in prezenta lui Dumnezeu. Au fost imediat nimiciti. Si ai putea spune…da cum poate Dumnezeu sa faca asa ceva…

E un Dumnezeu bun, milos…Doi dintre copii lui Aaron mor, si i se cere sa nici nu-i planga. Parca iti imaginezi…Doamne dar am fost credincios, am trecut prin atatea, nici macar sa-i plang…? Moise ii rapunde…Voi fi sfintit de cei ce se apropie de Mine, si voi fi proslãvit în faþa întregului popor.

”Doamne , da sunt tineri..se mai joaca si ei de-a biserica… da, mai iau si asa ca toti mai usor…lucrurile…doar nu trebuie sa fim legalisti, ne mai jucam. Aaron a tãcut. Mai poti sa zici ceva. Ramai mut in prezenta lui Dumnezeu. Nu ai argumente.

Chivotul ispasirii era dus intr-un car. Nu asta era modul in care trebuia dus ci trebuia dus pe umerii preotilor Cand era sa cada Uza l-a sprijiit sa nu cada. Dumnezeu nu a zis..O, multumesc Uza, multumesc mult, uite, n-ai lasat sa cada chivotul. Nu, ci Dumnezeu la ucis pe Uza pe loc. Uza a crezut ca pamantul e murdar, ca daca cade nu e bine. Legea nu era data pentru a tine chivotul curat de pamant, ci pentru a nu fi atins de mana murdara a omului. A presupus ca mainele lui erau mai curate decat pamantul. Dumnezeu a zis NU.

In timpul trezirilor la fel, oamenii strigau dupa ajutor, plangeau de durere din pricina pacatului. Groaza Domnului era peste ei. Stiau ce inseamna sa fii in prezenta Lui.

Am putea spune, da, insa in Noul Legamant e diferit. Atunci asa era, insa acum e har. E altfel cu Isus.

Insa, stiti de cine vorbeste Isaia acolo. De Isus. In viziunea aceasta este tocmai Isus Hristos.

Ioan 12: 41, 42 Isaia a spus aceste lucruri când a vãzut slava Lui, si a vorbit despre El. Isaia a vazut slava Domnului Isus.

Si lucrurile sunt la fel si astazi. Anania si Safira au mintit pe Duhul Sfant si au murit fara o a doua sansa.

Noi insa, ne-am obisnuiti cu harul intocmai ca si israelitii. Avem nevoie de Dumnezue, cerem har, il primim, uitam, pacatuim din nou, dispretuim sfintenia lui Dumnezeu, fara frica de judecata Sa.

In Luca 13 ni se spune ca Pilat a ucis pe niste galileeni si a amestecat sangele lor cu jertfele si vine apoi explicatia Domnului cu exemplul cu turnul din Siloam care a cazut si au ucis 18 oameni nevinovati.

Si intrebarea, Unde e Dumnezeu in toate aceste? Unde e? Unde a fost intotdeauna, suveran pe tronul sau.
Problema era pusa gresit. Nu unde era, de ce s-a intamplat asta? Ci de ce nu eu nu am fost acolo. Caci si eu meritam acest lucru, nu am fost mai putin vinovat in ochii Sai.

Suntem Socati de dreptatea lui Dumnezeu, si luam usor harul.

Petru la pescuit intocmai ca Isaia, vede slava Domnlui. Si Petru la fel, intocmai ca Isaia, cade la pamant, si spune, pleaca de la mine, caci sunt un om pacatos. Asa te vezi in prezenta Lui.

Apostolul Ioan este exilat pe Patmos. Ioan cel iubit, acela care si-a lasat capul pe pieptul Domnului Isus, care era iubit. Dar in timp ce primea acea revelatie, a vazut din slava lui Dumnezeu. Si ce s-a intamplat? A cazut la pamant ca un mort, de teama sfanta.

Dar nu, asa ceva nu mai poate fi, afrima unii. Astazi se poate, se poate sa mergi la Biserica, sa intri in prezenta Domnului in mod scandalos, sa te gandesti la ce n-ar trebui, sa spui ce n-ar trebui spus.

Inainte de a sluji altora, de a face lucrarea cu altii, trebuie sa-l lasi pe Dumnezeu sa-si faca lucrarea cu tine. Pentru ca El e sfant, doreste ca noi sa fim sfintiti.

Si prin carbunele aprins, luat de pe altar, Isaia este curatit. Un carbune luat de pe altar. Altarul acela pe care focul a coborat din cer la prima jertfa si care ardea in continuare. Si a atins buzele lui Isaia. Altarul pe care era varsat sange, pe care preotii aducau jertfa. Un carbune luat din foc si sange. Prin sange si foc Isaia este curatit.

La fel si noi, numai prin sangele lui Hristos, si focul acesta al Duhului Sfant, putem sta inaintea unui Dumnezeu asa de infricosator. Numai prin Hristos avem intrare la acest Dumnezeu minunat. Nu mai era nici o perdea. Caci prin Isus avem intrare in locul preasfant, in sfanta sfintelor.

Sa-ti puna un carbune aprins pe buze. Harul nu este ieftin, desi multi il facem asa de ieftin. Este scump, desi fiecare putem sa-l avem, fara bani si fara plata. Asa cum jertfa lui Isus este gratuita, dar nu a fost deloc ieftina. L-a costat totul.

III- Isaia a vazut clar la ce era chemat.

Pe cine sa trimit, si cine va merge pentru noi???

Nu stiu cum a mai putut vorbi, dar cand a auzit, n-a ezitat. Aici sunt Doamne, iata-ma, trimite-ma. Chemarea e pentru fiecare. Sunt atatia insa care nu slujesc. Nu vad nici o frumusete in asta. Dar, cand vezi frumusetea Domnului, cand vezi ce frumusete poate sa faca in viata ta, nu poti sa ramai oricum.

Cand esti curatit, cand il vezi pe Dumnezeu in splendoarea Sa, cand esti sfintit, esti mai sensibil la vocea lui Dumnezeu. auzi vocea aceasta.

Uitati-va la un lucru. Dumnezeu nu te obliga. Cine va merge pentru noi? Cine? Dumnezeu cauta voluntari. CINE? Nu e cu forta!

Si de ce ar sluji Isaia cand parca nimic nu era in fata. Isaia nu a mers in lucrare cu vizuinea succesului, ca lucrarea lui va aduce roade. De la bun inceput Isaia pleaca cu un mesaj pentru un popor impietrit, un popor care nu va accepta mesajul lui.

Isaia este slujitorul fara roade. O viata de slujire fara roade. Insa, nu-i asa, pana la urma noi suntem chemati sa predicam indiferent de rezultate. Fie ca Domnul adauga fie ca nu, trebuie sa ascultam.

Lucrarea lui Isaia se intinde pe mai bine de 50 de ani, din anul mortii lui Ozia, pana la Ezechia, si primii ani ai lui Manase. Si in toti acesti ani El a avut acelasi mesaj. Povestea lui Isaia este povestea unui om care vorbeste unui generatii care nu asculta, care isi bate joc de mesajul lui Dumnezeu. Cine a crezut ceea ce ni se vestise, cine a crezut bratul Domnului.?

Talmudul afirma ca Isaia dupa o viata de slujire, o viata care s-a mistuit in aceasta slujba, a fost taiat in doua cu fierastraul, pe timpul imparatului Manase. (2 Imp 21:16; Evrei 11:37), din pricina unor predici ale profetului.

A platit pretul suprem, si asta tot putin lucru a fost in comparatie cu ceea ce i s-a aratat, ceea ce i s-a descoperit.

El a facut parte din categoria aceea de oameni, descrisa in Evrei 11:36

Altii au suferit batjocuri, bãtãi, lanturi si închisoare; au fost ucisi cu pietre, tãiati în douã cu ferestrãul, chinuiti; au murit ucisi de sabie, au pribegit îmbrãcati cu cojoace si în piei de capre, lipsiti de toate, prigoniti, munciti, ei, de care lumea nu era vrednicã-au rãtãcit prin pustiuri, prin munti, prin pesteri si prin crãpãturile pãmântului.

Si perspectiva asta o ai atunci cand Dumnezeu, e Dumnezeu pentru tine.

Policarp, episcop de Smirna, in al doilea secol, a fost adus in fata tribunalului, si fortat sa-l nege pe Hristos. Gandeste-te la tine si fie-ti mila de varsta ta inaintata. Renunta la Hristos si iti voi da drumul.- i-a spus proconsului.

Policarp a raspuns: Otpzeci si sase de ani L-am servit si niciodata nu mi-a facut rau. Cum as putea sa-L blasfemiez pe Regele meu, care m-a salvat? Policarp il descoperise cu adevarat pe acest Dumnezeu.

Iar Wurmbrand, cu privire la viata de slujire, afirma ca acel TREBUIE al vietii nu cunoaste scuze. Datoria este porunca fara echivoc si categorica, fie ca esti fericit sau nefericit. Fie ca esti batjocorit, flamand intemnitat, bolnav, acuzat pe nedrept, torturat, izolat de toti, datoria ta este sa servesti pe Cel Preainalt.

Biserica nu are nevoie de metode, de planuri, de strategii ci de oameni, care sa se lase sa fie folositi.

Isaia a vazut cum este Domnul, cine este El. A vazut ca fara mila si harul sau este nimic. Si a vazut clar la ce a fost chemat. Nimic nu-i prea mult atunci cand esti in slujba acestui Dumnezeu.

Si sute si mii de credinciosi au suferit si sufera lucruri mai presus de imaginatia noastra astazi si totusi considera o bucurie si un privilegiu sa-l onoreze, sa-l slujeasca pe Isus Hristos. De ce? Pentru ca s-au intalnit cu acest Dumnezeu. Adevaratul Dumnezeu nu a murit. Dumnezeu nu e mort cum spun filozofii, ci Dumnezeu este viu. Traiasca Regele! Si acest Rege este atat de sfant si glorios.

Soren Kirkegaard folosea o ilustratie atunci vorbea de slava Domnului. E ca si cum te-ai urca intr-o caruta, si ai merge in noapte. Pe de o parte si de alta a carutii sunt lampi cu gaz ce ard, dar tu mergi in noapte. In timp ce suntem invaluiti de acesta lumina artificiala cerul deasupra nu prea e plin de slava, nu prea vezi nimic pe cer. Dar, daca sufla vantul in lamplile aceste, atunci in intuneric cerul este plin de stele ce lumineaza asa de frumos.

Va provoc si eu, haideti sa stingem lumina artificiala, cu care ne invaluim de asa de multe ori si sa-L lasam pe El sa straluceasca mai mult in viata noastra, in slujirea noastra. Sa-L vedem asa cum este. Sa ne vedem asa cum suntem, si sa-l slujim cu tot ce suntem.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s