Toti vor sa-l joace pe Hamlet.

In viata toti alearga dupa locurile din fata, dupa aplauze, reflectoare indreptate inspre ei, atentie. Toti vor rolul principal, toti vor sa-l joace pe Hamlet.

In timp ce Ioan Botezatorul era pe inaltimile lucrarii, slujirii sale, in timp ce Ioan juca rolul principal, Domnul Isus a aparut pe scena si oamenii care pana atunci il urmau, care veneau in pustie la el, care au parasit satele, locuintele lor pentru a-l asculta, incepeau acum sa-l parareasca. In timp ce vedea puhoiu de oameni indreptandu-se spre Isus, indepartandu-se de el, singurul sau raspuns a fost „Caci El trebuie sa creasca iar eu sa ma micsorez.”

Raspunsul cat si atitudinea lui Ioan e model pentru fiecare dintre noi. Ioan a putut spune acest lucru din doua motive:

I. S-a stapanit pe sine. „Eu trebuie sa ma micsorez.”

Dorinta aceasta de a fi recunoscut, apreciat pentru ceea ce faci este in fiinta umana. Oamenii vor sa se simta importanti, sa aiba un cuvant de spus, sa aiba intaietate, sa fie deasupra, se se uite de sus, sa se evidentieze prin merite, sa fie cumva.

Aceasta tendinta calauzeste viata multora insa directionata gresit poate aduce mult necaz si suferinta. Chiar si o fapta buna, un pahar cu apa dat unui sarman poate fi facuta doar de dragul recunoasterii, afirmarii, pentru a arata „…iata ce bun sunt eu…cata bunatate e in mine.” 

In Biserica sunt multe probleme cauzate de aceasta sete de afirmare. Predicatori mandri, egoisti, batrani prea intelepti, foarte critici in convingerile lor, oameni cu bani care-si impun vointa si lista continua. Puteti adauga voi.

Directionata bine, aceasta dorinta dupa maretie e foarte utila. Va mai aduceti aminte de Iacov si Ioan? Ei au venit la Isus si, fara menajamente, au cerut un lucru care i-a suparat pe ceilalti

Invatatorule, am vrea sa ne faci ce-ti vom cere. Ce anume? „ Da-ne, i-au zis ei sa sedem unul la dreapta Ta, si altul la stanga Ta cand vei fi imbracat in slava Ta. Nu stiti ce cereti, puteti voi sa beti paharul pe care-l voi bea eu.??? PUTEM!

Ei au dat dovada de o ravna care-i supara chiar si pe ucenicii de astazi. Ca raspuns insa Domnul Isus a spus ceva ce a ramas peste secole, o lectie foarte importanta pentru noi.

Stiti ca cei priviti ca carmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, si mai marii lor le poruncesc cu stapanire… Dar intre voi sa nu fie asa. Ci oricare va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitorul vostru, si oricare va vrea sa fie mare intre voi, sa fie robul tuturor. (Mc. 10: 35-44)

Un tip a scris o carte. „Dorinta de a fi mare” si spunea el in aceasta carte ca, „…toti vrem sa fim mari, dar nu vrem ca altii sa stie ca noi vrem sa fim mari.” Ce ar trebui sa deosebesca pe crestin de ceilalti e dorinta de a fi mare in ochii lui Dumnezeu. Si ca sa fii mare in ochii lui Dumnezeu, trebuie sa te micsorezi aici, sa fii mic, sa te cobori intocmai pentru a ridica pe altii. Ba mai mult as spune-o, mult mai radical, si anume ca trebuie sa fii nimic, intocmai dupa cuvintele lui D.L. Moody, „ inceputul maretiei este sa fii mic, progresul maretiei, este sa fii mai putin, si perfectiunea maretiei este sa fii nimic.”

Maretia credinciosului este legata de slujire sa, mai degraba de a fi slujit. Aceasta e maretia pe care Ioan Botezatorul a avut-o in cel mai crucial moment, cand foarte bine putea sa se inalte pe sine, sa-si pastreze numai pentru el gloria.

Nu faceti nimic din duh de cearta sau din slava desarta; ci in smerenie fiecare sa priveasca pe altul mai presus de el insusi. Filip 2:3

Christos Isus a pasit in lumea noastra imbracat in umilinta. Cu siguranta, el isi gaseste placerea, bucuria in cei care imbraca intocmai ca si El aceasta haina. Daca Christos a fost inaltat mai presus de orice nume, cu siguranta cei ce Ii vor urma exemplul vor fi inaltati, vor fi mari in Imparatia lui Dumnezeu.

II. S-a lasat stapanit. „Caci El trebuie sa creasca.”

Cand Ioan s-a uitat la Isus a vazut ceva ce el nu avea. A vazut acest lucru in predicarea Sa, in minunile, semnele pe care le facea, dar mai mult, privind adanc in persoana Sa, Ioan L-a vazut pe Christosul, Cel ce ridica pacatul lumii, in splendoarea Sa.

Adevarata maretie apartine doar Domnului Isus Christos. Istoria arata maretia Sa, nu mai e altul ca El. Isus Christos este mai presus de orice, El este Fiul omului si Fiul lui Dumnezeu. El este cel care a creat, sustine, mantuieste, domneste peste lumea aceasta. El este in cel mai minunat mod, incomparabil.

Ioan a fost poate prima persoana care a vazut, a simtit aceste lucruri despre Christos. Cand il vede venind la Iordan nu este nici cea mai mica ezitare in vocea sa. „Iata, Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii.”

Cu aceste cuvinte Ioan il recunoaste pe Domnul Isus. Christos este putere, intelepciune, neprihanire. Toate aramatele care au marsaluit vreodata, toate flotele maritime care au navigat vreodata, toti parlamentarii, oamenii politici, toti regii care au domnit vreodata, Cezar, Alexandru, Napoleon, toti inteleptii, de la Platon la cei din vremea noastra nu au schimbat viata omului pe pamant asa cum a facut-o El.

El este paine, lapte, apa vie pentru sufletul flamand, El este haina neprihanirii pentru cei goi, El este Doctor pentru cei bolnavi, Mangaietor pentru cei intristati, Aparator pentru cei neajutorati, El este Print si domneste, Profet ca sa invete, Preot ca sa faca ispasire, Sot ca sa protejeze, Tata ca sa poarte de grija, Frate in vremuri de nevoi, Temelie pentru a sustine, Cap ca sa dea directie, Comoara ca sa imbogateasca, Soare ca sa incalzeasca, Christos este totul si in toti.

Ioan s-a stapanit pe sine, „eu trebuie sa ma micsorez”, dar s-a lasat stapanit de El, fiindca „El trebuie sa creasca.”

Intocmai ca Ioan trebuie sa-L inaltam si noi, fiindca numai asa poti fi cu adevarat maret.

In economia cerului, un lucru care te face maret este si un pahar cu apa daruit pentru a-L inalta pe Christos. Esti mare in ochii lui Dumnezeu atunci cand te micsorezi, pentru ca El sa creasca, cand il lasi pe El sa-L joace pe Hamlet.

2 gânduri despre „Toti vor sa-l joace pe Hamlet.

  1. :)). Ioan 3:30 este unul din textele pe care le-am luat ca si motto pt viata mea. E uimitor modul in care Ioan Botezatorul a stiut in tot timpul lucrarii sale sa indrepte privirile spre Mielul lui Dumnezeu care avea sa ridice pacatul lumii. A avut multe prilejuri de a accepta gloria trecatoare a acestei lumi, insa a inteles ca nici macar bogatiile si prietenia lui Irod, nu se compara cu ceea ce avea sa primeasca de la Tatal Ceresc. UN EXEMPLU DEMN DE URMAT!
    Cred ca smerenia si modestia sunt doua dintre cele mai importante calitati ale fiecarui crestin si ma bucur pt ca Dumnezeu ti-a pus pe inima sa scrii despre acest lucru:).
    Nu as vrea sa te superi pe mine, insa cred ca titlul punctului 2 („S-a lasat stapanit”), trebuie regandit. Inteleg care e ideea ta prin acest subtitlu, insa cuvantul folosit de tine pentru a incerca sa faci un paralelism cu punctul 1, nu cred ca in ton cu invatatura Scripturii. De ce? Pt ca oridecateori acest cuvant este folosit in Scriptura in contextul unei persoane stapanite de o entitate divina, acea entitate este intotdeauna malefica (respectiv, stapanire demonica a unei persoane” -Marcu 3:22; 9:17 Luca 8:27, 36). Ideea pe care o exprima verbele folosite in toate aceste situatii (sunt doar doua verbe folosite in greaca „daimonizomai” -Luca 8:27 si „exo”(ecso) in celalte) este urmatoarea: o stapanire a duhului unei persoane, fara voia acesteia, prin care duhul respectiv reuseste sa actioneze intr-un mod malefic, depersonalizand persoana posedata si uzurpand orice control asupra ratiunii acesteia. Cu alte cuvinte cand vorbesti despre posedare in cineva inseamna ca persoana respectiva este de fapt o „papusa” care pur si simplu actioneaza la impulsurile primite din partea duhurilor fara ca sa rationalizeze sau sa aibe vreun control asupra actiunilor sale.
    Stim insa amandoi ca Duhul Sfant nu lucreaza in acest mod si chiar daca El ne directioneaza pasii in fiecare clipa, niciodata nu actioneaza impotriva vointei sau ratiunii noastre. Slava Domnului pentru asta!:).
    Ok. Stiu ca intentia ta a fost una buna si imi cer scuze inca o data pt scurta rectificare:). Toate cele bune si Domnul sa te ajute Marius sa traiesti in fiecare zi pt El:)

    Apreciază

  2. Multumesc Andrei.
    Chiar ma bucur de interventia ta. Intradevar, exemplul lui Ioan Botezatorul este covarsitor. Avem multe de invatat de la modelele ce ne-au fost oferite in Scripturi.
    Si, da, inteleg ce vrei sa spui si in parte iti dau dreptate. Intentia mea a fost sa realizez un paralelism intre ideile prezentate. Nu am dorit sa fie o prezentare dogmatica, rigid teologica, ci mai mult ceva devotional. Totusi, tin sa precizez cateva lucruri.
    Recunoastem faptul ca „pe cand eram noi fara Christos, eram robi ai pacatului, sub stapanirea domnului veacului acestuia (Ef. 2:1-3). Hristos insa, ne-a scos din sclavia pacatului, din stapanirea lui satan.
    Aceasta stapanire asupra vietilor noastre revine acum lui Christos.

    Vorbind de stapanire, tu ai spus: “Pt ca oridecateori acest cuvant este folosit in Scriptura in contextul unei persoane stapanite de o entitate divina, acea entitate este intotdeauna malefic (respectiv, stapanire demonica a unei persoane” -Marcu 3:22; 9:17 Luca 8:27, 36).”

    Tin sa afirm insa altceva, cu toata stima ce ti-o port. Consider ca acest dialog este benefic si ma bucur ca putem discuta din Scripturi. M-as bucura daca i-am molipsi si pe altii.

    Adesea in Scriptura ni se spune ca trebuie sa ne “stapanim vasul in sfintenie si cinste” ceea ce tine de latura practica a credintei, de perseverarea in aceasta.
    Pe de alta parte, se vorbeste si de stapanirea lui Dumnezeu, domnia lui Christos in vietile credinciosilor, deci o stapanire in care divinul controleaza, modeleaza telurile, comportamentul nostru.
    Astfel, Christos este numit: “Cel ce stapaneste”, “Stapan si Domn”. Despre harul Sau se spune ca trebuie “sa stapaneasca dand neprihanirea.”.(Rom. 5:21) Pacea Sa “stapaneste in inimile voastre”(Col 3:15). Deci, entitatea care „stapaneste” vietile noastre, nu este intotdeauna malefica.
    Mai mult, in aceste pasaje se foloseste un alt termen, nu “daimonizomai” ci “ basileuo “. Ambii sunt in Scriptura, insa acest termen, folosit cu referire la Duhul Sfant, desemneaza tocmai acel tip de stapanire, domnie a lui Christos in vietile noastre care nu te transforma intr-o “papusa”, ci asa cum preciza Pavel, intr-un “impreuna lucrator” cu Dumnezeu”,„partas la Duhul Sfant.”
    Tu spui ca: „Duhul Sfant nu lucreaza in acest mod si chiar daca El ne directioneaza pasii in fiecare clipa, niciodata nu actioneaza impotriva vointei sau ratiunii noastre.
    Iarasi, tin sa te contrazic. Exemplul din Fapte 16:6,7 este concludent pentru aceasta. Acolo ni se spune: “Fiindca au fost opriti de Duhul Sfant sa predice Cuvantul in Asia, au trecut prin tinutul Frigiei si Galatiei. Ajunsi langa Misia, se pregateau sa intre in Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.” Afirmatia este destul de relevanta. Ei au dorit sa mearga in Asia, dar Duhul nu le-a dat voie, apoi in Bitinia, insa nici de data aceasta nu le-a dat voie.
    Duhul Sfant lucreaza in felul acesta, si da, uneori pentru implinirea planurilor Sale, El actioneaza atat impotriva vointei cat si a ratiunii noastre. De ce? Pentru ca El este suveran, pentru ca voia, perspectiva Sa e mult mai plenara decat cunoasterea noastra limitata.
    Deasemenea, in Luca 4:1 ni se spune ca “Isus plin de Duhul Sfant S-a intors de la Iordan, si a fost dus de Duhul in pustie.” Isus era in stapanirea Duhului lui Dumnezeu. A fi sub stapanirea Duhului Sfant inseamna a fi plin de Duhul Sfant, tinut sub controlul si calauzirea Sa. Aceasta supunere devine operationala insa dupa cum am precizat, in colaborare, conlucrare cu vointa omului, atunci cand ne supunem viata, vointa, vointei lui Dumnezeu.
    Mai mult, fiind in Hristos, noi suntem in El si din punct de vedere spiritual, uniti cu El, avand statutul de fii, dar si responsabilitati de rob. Pavel, apostolii se numesc deseori cu acest termen. Si daca suntem robi, avem Stapan, si daca avem Stapan, suntem sub stapanire Sa. Noi nu suntem ai nostri, ci am fost cumparati cu un pret, pentru a fi ai Lui pentru vesnicie.

    Ce conteaza insa din toate acestea este dupa cum ai precizat, sa traim in fiecare zi pentru El, pentru gloria Sa. Ar fi o mare pierdere de vreme aceste discutii, daca nu luam nimic pentru noi in mod practic.
    Dumnezeu sa te binecuvanteze Andrei. Spor in studiile tale. Domnul sa-ti dea multa intelepciune.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s