Richard Wurmbrand si Relatiile Publice.

richard-wurmbrand

– Fiindca de curand am participat la „Centenarul Richard Wurmbrand” (apropo, un eveniment reusit) consider potrivit un post despre cel care a avut o influenta atat de mare asupra vietii mele prin scrierile sale, precum si in vietile  atatora in cursul anilor. Propun o prezentare succinta a vietii sale din perspectiva Relatiilor Publice.-

Wilcox, în studiul său redă un articol din PRWeek publicat în 15 iulie 2002 care subliniază înca din titlu, „Cele mai mari campanii dintotdeauna” apoi argumentează în desfăsurarea acestuia faptul că în ultima jumatate a secolului XX, un numar de organizatii și cauze s-au folosit de metodele efective ale Relatiilor Publice obtinând mari rezultate vizibile. Printre acestea se numară campania de drepturi civile inițiată de Martin Luther King Jr., începuturile NASA, înțelegerea fenomenului SIDA și altele. Chiar dacă nu erau delimitate în mod exact ca făcând parte din sfera instituțională a relațiilor publice, aceste demersuri în domenii diferite și specifice și-au atins scopul influențând în mod direct publicul. Efortul lor de a influența nu numai opinii ci și comportamente a fost atins, găsindu-si loc astfel în sfera largă a istoriei campaniilor de relații publice.

Printre diferitele domenii specifice în care se semnalează activități ale relațiilor publice poate fi încadrat și cel al religiei. Pe lângă activitățile Sf. Apostol Pavel, apostolii, și mulți alții se mai pot cita de altfel și activitățile din 1622, a papei Grigorie al XV-lea ce a înființat Congregațio de propaganda fide, Congregația pentru Propaganda Credinței, care avea ca activitate misionarismul. De la numele acestei instituții s-a păstrat cuvântul propagandă. În 1351, John Wycliffe a ceru reforma Bisericii Catolice și, mai ales, traducerea în engleză a Bibliei, pentru ca un numar mai mare de oameni să aibă acces direct la Cuvantul Domnului. Wycliffe și-a elaborat campania chiar pentru oamenii de rând, cărora le-a vorbit pe străzi și în locuri publice. Deși era interzis, împreună cu adepții lui a distribuit cărți, imnuri religioase și broșuri.

Un astfel de demers în domeniul vast al religiei, având ca scop schimbarea atitudinii Occidentului și a „tărilor libere” în privința atrocităților pe care le îndura Biserica românească, în general, sub sistemul comunist, a fost initiat de către Richard Wurmbrand. Acesta, Pavel de după cortina de Fier, cum a fost numit, a reușit prin metode variate, discursuri publice, întâlniri organizate, cărți specifice etc., să schimbe percepții și comportamente în privința perceperii totalitarismului.

Astăzi, „într-o lume adusă zilnic în situații de negare a valorilor vietii, într-o societate postmodernă în care criza de identitate colectivă, națională, comunitară sau individuală ia forme tragice”, Richard Wurmbrand reprezintă un model etic pentru profesioniștii în Relații Publice și implicit un exemplu în privința implicării Bisericii în societate.

I. Richard Wurmbrand. Scurtă Biografie.

Richard Wurmbrand s-a nascut în București la 24 martie 1909, într-o familie de evrei, cel mai mic dintre cei 4 baieti ai familiei. Rămâne orfan de tata la vârsta de 9 ani. În acest context urmează falimentul și o copilarie trăita în sărăcie.

Este introdus de timpuriu în activitatea comunistă la Paris de către un unchi de-al său. Acesta îl prezintă lui Cristian Rakovsky, ambasadorul Uniunii Sovietice la Paris, cunoscut pentru delimitarea sa față de politica lui Stalin. Recunoscând potențialul tânărului comunist îl trimite, între 1927-1929, la Moscova, unde absolvă cursurile Școlii de Agenți Comintern. Este aceași școală unde s-au format lideri precum Ana Pauker și Lucrețiu Pătrășcanu.

Se reîntoarce clandestin în țară, fiind urmărit îndeaproape de autorități. Reîncepe activitatea în PCR, ajunge secretar al Uniunii Tineretului Comunist din Basarabia și secretar de partid al judetului Timis. În 1930, la numai 21 de ani este închis la Dofteana și condamnat la 3 ani de detenție pentru „infractiuni contra liniștii publice” alături de membri marcanți ai Partidului comunist. În 1933 este condamnat din nou, în lipsă, la 10 ani, de către Consiliul de Razboi al Corpului 2 Armată. Dispare în timpul procesului, continuând să activeze ilegal. Noua sa misiune din partea PCR-ului, pentru care primeste o noua identitate este să reorganizeze filiala județeană Deva.

În ianuarie 1934 este arestat și supus unor cercetări dure. În timpul anchetei, se hotaraște să renunțe la doctrina comunistă, întrucât vede în ea o sursă de iluzii pentru clasele oprimate. El declară faptul că „nu trădez muncitorimea, dar am convingerea fermă că i-aș trăda dacă aș continua să o amăgesc cu teorii, în care eu am crezut sincer, dar care Partidului Comunist îi servesc numai ca mască falsă pentru activitatea îndreptată cu totul potrivnic.”

În 1936 se convertește la creștinism. Devine misionar printre evrei din partea Bisericii Anglicane, și curând avea să fie ordinat ca păstor. Sute de evrei se pare că ar fi fost convertiți la creștinism prin activitatea sa din acel timp.

Datorită relațiilor dintre Marea Britanie și Romania, clericii englezi sunt forțați să părăsească țara, iar Wurmbrand rămâne responsabil peste comunitatea de evrei. În același an, bisericile neoprotestante, la ordinul mareșalului Antonescu au fost interzise. Desfășoară acum o lucrare misionară creștina ilegală printre evrei, creștini sau nu, tineri printre ghetouri, prin adăposturi. Caută să fie de folos și unei minoritati persecutate: tiganii, precum și evreii din Ungaria, aflați și ei sub ocupatie nazistă.

În anii de ocupație germanică, a fost bătut, interogat și închis de trei ori. A scăpat la un moment dat de sentința cu moartea dată de un tribunal militar. Sub comuniști, lucrează printre rusi. Biserica este văzută acum ca un mijloc de propagandă împotriva ordinii democratice. Primește o recunoaștere internationala ca delegat al Consiliului Mondial al Bisericilor. În 1945 participă la Congresul Cultelor organizat de prim-ministrul Petru Groza și într-o sală care îl ovaționa pe premier, în care liderii diverselor deminominatiuni susțineau partidul comunist, Richard declară public că „datoria slujitorilor lui Dumnezeu este de a-L slăvi pe El, și nu puterea trecătoare, pământeană. Soarta sa este pecetluită. Acest act curajos l-a privat de mulți ani de libertate.

Este arestat în 1948, condamnat la 20 de ani de detenție pentru trădare. Urmează ani grei de temniță pentru Richard Wurmbrand.

Este eliberat după 8 ani și jumatate, îi este revocată autorizația de pastor pentru ca apoi în 1959 pe fondul retragerii trupelor sovietice de pe teritoriul Romaniei agenții securității să-l aresteze iarași. În închisoare reușește să convertească la creștinism zeci de deținuți politici și chiar ofițeri ai Securității.

Un lucru care trebuie precizat este faptul că înainte de eliberare, în 1964, i se propune să fie făcut episcop și trimis ca delegat și informator la Consiliul Mondial al Bisericilor, însă refuză categoric. Organizația avea să ajungă unealta KGB-ului.

Important pentru discuție este faptul că după câțiva ani, Richard avea să primească o scrisoare de la Konrad reiser, secretarul organizației, care îi interzicea să amintească despre persecuțiile din țările comuniste.

II. Richard Wurmbrand. Influenta in schimbarea opiniei publice.

Este de comun acceptat faptul că, pentru a inocula o valoare în conștiința publică, șansele cresc dacă se face un apel nedisimulat și onest la valorile etice și morale ale acelei comunități și se ține cont, în mod real, de cerințele ei. Acest aspect l-a demonstrat Richard Wurmbrand prin viața sa.

Eliberarea l-a confruntat cu o Românie în care bisericile erau aservite intereselor Partidului Comunist și în care o mulțime de credincioși erau fortați să-și practice crezul în mod clandestin. A părăsit țara la intervenția Misiunii Norvegiene și Hebrew Christian Alliance.

Deși a fost ezitant în a-si parasi lucrarea și patria, ce a contribuit la plecarea sa a fost dorința Bisericii de a merge în Vest pentru a fi „vocea” Bisericii Subterane în lumea liberă.

Autoritățile române l-au avertizat să nu vorbească împotriva regimului comunist, amenințându-l cu răpirea, asasinarea sau defăimarea intr-un scandal inventat. Neținând seama de aceste amenințări, a călătorit cu familia prin diverse părți ale Europei vorbind în universități și biserici de toate confesiunile. Prin el, oamenii au aflat pentru prima dată de existența Bisericii Subterane și martirii săi, fapt necunoscut până atunci.

Ajunge în America unde vorbește în diferite biserici, la tot felul de întruniri, în institute teologice și colegii. Aici ajunge sub atenția Comisiei pentru securitate interioara a Senatului American, unde face cunoscute atrocitățile la care sunt supuși creștinii din tările comuniste. Își descoperă rănile de pe trup în fața Senatului, declarând în fața jurnalistilor că, dacă vă arăt trupul meu, m-ar surpinde daca a-ți suporta să-l priviți. Textul mărturisirii lui a fost cel mai vandut document al guvernului SUA timp de trei ani și a fost un eveniment zguduitor pentru opinia publică mondială care fusese anesteziată de o presă manipulată de KGB.

Audierea a fost urmată de numeroase interviuri, conferințe, emisiuni la radio sau televiziune în multe orașe americane în care vorbea despre România și tările comuniste, despre sistemul ateist și presiunea acestui sistem asupra creștinismului și a cultelor religioase. Un exemplu este apariția sa la o televiziune cu Madelaine Murray O’Hare, o ateistă declarată, pe care a lăsat-o fără replică. El a zis la momenul respectiv: „am călătorit prin toata lumea și am văzut multe lucrări de binefacere în spitale creștine, orfelinate evreești, chiar și case de bătrâni budiste. Ai putea tu să-mi dai un singur exemplu de stabiliment de binefacere ateist?” O’Hare a tăcut timp de trei minute și nu a găsit raspuns.

În această perioadă a scris Tortured for Christ, care a devenit un best-seller international. Predica și înființa pe oriunde trecea organizații și misiuni. Așa a luat naștere în 1967 Christian Mission to the Communist World, actuala Voice of the Martirs, ce are scopul ajutorării creștinilor persecutați de regimurile comuniste. După o perioadă această lucrare a fost stabilită în 80 de tări din lumea întreagă. După căderea comunismului, misiunea s-a extins cuprinzându-i pe creștinii ce trăiau sub alte regimuri suprimatoare. A pus bazele Release International in 1992, o altă misiune ce avea scopul de a ajutora familiile martirilor sau prizonierilor și să ajute biserica persecutată.

Aceste misiuni au reușit să monitorizeze abuzurile împotriva creștinilor în țările lagărului comunist și a pus presiuni asupra statelor respective pentru a-și respecta angajamentele internaționale.

A fost perceput ca un anti-comunist fervent. El numea această filosofie ca fiind cea mai mare crimă a umanității și lansa atacuri înverșunate asupra regimurilor sovietic, chinez și asupra organizațiilor sociale si crestine pe care le vedea prea blânde în coportatea fata de aceste regimuri.Cazul Consiliul Mondial al Bisericilor este reprezentativ.

Eforturile sale nu au fost întotdeauna apreciate. Dr. Mihaly Tapolyai îi reproșa la un moment dat în 1967 că a făcut foarte puține pentru a ajuta cauza libertății religioase. Afirma el, doctrina ta va întări convingerea liderilor comuniști că creștinismul este vechiul inamic al poporului. Asemenea atacuri, veneau în culmea războiului rece, cu mult înainte ca oamenii din Europa de Est să vorbească deschis despre regimurile lor. Wurmbrand nu a fost rigid în vederile sale, vorbind și în fața guvernului indonezian împotriva tratamentului dat comuniștilor din țară de către autorități, în 1960.

În urma activității sale, un numar impresionant de oameni, din America îndeosebi, dar și din alte tări libere, au început să fie preocupați de situatia celor de dincolo de Cortina de Fier.

Lucia Hossu-Longin, realizatorul documentarului Memorialul durerii, ce are un serial (nr 24) despre Richard Wurmbrand afirma despre acesta că acesta a fost geniul său- să arate lumii ce era comunismul. Tot ea preciza faptul că cel care avea să fie denumit “Apostolul Pavel al Cortinei de Fier” aducea Occidentului această mărturie despre Gulagul românesc înaintea celei a lui Soljeniţîn despre cel sovietic.

Richard Wurmbrand este descris de Times ca fiind unul dintre „marii romani” iar ziarul britanic The Guardian aprecia că, prin depoziția sa, Wurmbrand a schimbat pentru totdeauna percepția Occidentului asupra comunismului, mesajul său transmis prin prin cel mai puternic stil oratoric de după război, trezind conștiința a miloane de oameni.

Nu întâmplător a fost numit de liderii creștini de pretutindeni Martirul Viu , Billy Graham l-a numit “Pavel al veacului modern”. A mai fost numit: glasul martirilor (Rev. Ingemar Martinson, secretarul general al Misiunii Slavice, Suedia), un nou Ioan Botezătorul ..un glas strigând în pustiu”(Christianity Today, SUA) iar Geoffrey Hanks, un cercetător britanic îl așează între cei 70 de mari creștini care au schimbat lumea.

Richard s-a bucurat de o enormă recunoaștere chiar și din partea adversarilor înverșunati care l-au numit: Cel mai mare dușman al comunismului!. În timpul vieții a primit numeroase onoruri și citații pentru munca pe care a făcut-o.

El a fost omul care a alungat întunericul din sufletele a milioane de oameni, prin cuvântările rostite în lumea întreagă, prin scrierile de o valoare inestimabilă și prin viața trăită. Poate cea mai frumoasă descriere a ceea ce a fost Richard Wurmbrand este dată de el însuși: Ce am de spus despre mine însumi este mult mai simplu; sunt un creștin obisnuit care a trăit în împrejurări foarte neobișnuite.

Cu siguranță, privind prin spectrul relațiilor publice, Richard Wurmbrand poate fi etichetat ca reprezentant de seamă al domeniului, în special în acestă sferă religioasă. Spre deosebire de campaniile, activitățile comunicaționale din perioada modernă și post-modernă, uneori fără limite, agresive și obositoare, campania sa poate fi privită ca un demers necesar, dezinteresat, respectuos în privința valorilor individului și a societatii în ansamblu.


Dennis T. Wilcox and Glen T. Cameron, Public Relations- Strategies and Tactics, eight edition, study editon, Allyn &Bacon, Boston, 2006, p. 60, 61.

Doug Newsom, Judy VanSlyke Turk, Dean Kruckeberg, Totul despre relatiile publice, Bucuresti: Editura Polirom, 2003, p. 121.

Suportul de curs RP- Istorie si Context., p 12.

Ion Ioanid, Inchisoare noastra cea de toate zilele, vol. 2, Bucuresti: Editura Albatros, 1991, p. 201.

Sabina Wurmbrand, Nobletea suferintei, Bucuresti: Editura Stephanus, 2002, p. 21, 22.

“Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu in subterana, Bucuresti: Editura Stephanus, 2001,

Suportul de curs RP- Istorie si Context, p. 7.

Richard Wurmbrand, Tortured for Christ, Glendale, Ca.: Diane Books, USA, p. 53.

Ibid.

Scrisoare in pagina COURIER, nr, 867, 17-23 octombrie 2006, preluata de pe pagina web http://www.thymos.ro/scriituri/detalii-postcomunismul-la-mari-romani/10.html

Revista Harul, anul XII, martie 2001, nr. 3 (113), p.3

Ibid.

Richard Wurmbrand, Oracolele lui Dumnezeu, Bucuresti: Editura Stephanus, 1996, p. 8.

Pentru toti cei interesati….
MEMORIALUL DURERII. DACA ZIDURILE AR PUTEA VORBI.
-RICHARD WURMBRAND-

Memorialul durerii. Daca zidurile ar putea vorbi. partea 1

Memorialul durerii. Daca zidurile ar putea vorbi. partea 2

Memorialul durerii. Daca zidurile ar putea vorbi. partea 3

Memorialul durerii. Daca zidurile ar putea vorbi. partea 4

Memorialul durerii. Daca zidurile ar putea vorbi. partea 5.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s