Campania de promovare a creștinismului. Sf. Apostol Pavel si Relatiile Publice.

sfantul-apostol-pavel

Practica relațiilor publice este probabil atât de veche ca și comunicarea umană. În această privință părerile sunt împărțite. Chiar dacă nici una dintre încercările din istorie nu au fost numite relații publice, totuși scopul și efectele au fost de multe ori resimțite întocmai, dacă nu, la un nivel mult mai înalt decât cele din practica modernă.

Acest domeniu, totusi a existat nedefinit în mod precis cu mult înainte de delimitarea institutională din era modernă. Pentru a demonstra acest fapt se vor folosi spre exemplificare campania de promovare a creștinismului, campanie ce a avut la bază activitatea apostolilor, a ucenicilor Domnului Isus, remarcandu-se în mod special activitatea Sfântului Apostol Pavel.

Apariția creștinismului a constituit unul din evenimentele ce au schimbat fața Europei și implicit, fața lumii. Într-o perioadă relativ mica ceea ce se promova doar pe ulițele unor sate evreiești necunoscute, de o persoană relativ necunoscută, a ajuns să fie propagat la scală mondială, de sute de mii de adepți pasionati. Aceasta „propovaduire” este chiar și astăzi însoțită de o forță și un impact incomparabil ce schimbă chiar și dupa doua mii de ani milioane de vieți, constituindu-se in prima religie in privinta ponderii numerice la nivel global. Ceea ce părea a fi încă o sectă în cadrul iudaismului a ajuns să fie una din marile religii monoteiste ale lumii.

I. Sfantul Apostol Pavel- scurta biografie.

Câtiva oameni simpli si nu numai, majoritatea fără studii, localnici iudei, au constituit motorul ce a propulsat ideile creștine contemporanilor, dar și posteriorității.
Dintre aceștia, Saul din Tars (Fap. 13:9), numit apoi Pavel, este probabil cel mai cunoscut reprezentant al creștinismului, și implicit al ideilor enunțate de Mântuitorul Isus Hristos.
Din aluziile autobiografice din scrisorile sale şi din cartea neotestamentară „Faptele Apostolilor” scrisă de Luca, un ucenic al lui Pavel, se cunosc destule episoade din viaţa acestui apostol.
Inainte de convertire. Pavel ar fi fost un membru activ al vieţii cosmopolite din Tars, pe atunci mare centru comercial şi sediul uneia dintre cele mai reputate şcoli de filosofie şi de retorică.

Nu se știu prea multe despre copilaria și adolescenta sa însă, cu toate acestea el a fost educat conform celei mai rigide învăţături fariseice (Fap 26:5; Gal 1:14). Formarea sa intelectuală a fost făcută asupra textului Bibliei şi în şcoala rabinică. Ea a fost desăvârşită la Ierusalim la „Şcoala lui Gamaliel” (Fap 22:3), reprezentant de seamă stimat atât de tradiţia iudaică cât şi de cea creştină.

După convertire. Din aprig persecutor al crestinișmului (Fap 8; 1 Cor 15:9; Gal 1:13; 1Tim 1:13) a devenit un mare propovaduitor. De la Ierusalim voia să extindă persecuţia şi in diaspora, unde trăiau înfloritoare comunităţi iudaice, însă, pe drumul Damascului a avut loc celebra convertire instantanee în care Domnul Isus îi reproșa blând Saule, Saule, de ce Mă prigonești?(Fap 9:3-9). Din acel moment Pavel s-a transformat în mod complet. Nu s-a dezis și nici nu a pus la îndoială niciodata ce i s-a întâmplat. Din persecutor s-a transformat în misionar, din vrașmas al lui Hristos, în apostol al lui Hristos. Imediat după convertire, are loc introducerea sa în rândul ucenicilor, pentru ca mai apoi să-și înceapă activitatea pe câmpul evangheliei.

II. Promovarea creștinismului. Rolul Sf. Apostol Pavel.

Cu siguranță putem vorbi despre Pavel ca despre cel mai prolific autor al Noului Testament, dar și de cel ce se califică în galeria personalităților relațiilor publice. Acest lucru este afirmat chiar de Dennis T. Wilcox si Glen T. Cameron, în cartea de referintă în domeniul relațiilor publice, Public Relations- Strategies and Tactics.
Wilcox consideră ca fiind demnă de mentionat afirmația lui R.E. Brown de la Colegiul Salem State care afirma faptul că, „Isoricii creștinismului timpuriu îl desemnează mai degrabă pe Pavel, autor și organizator, decât pe Isus însuși, ca fondator al creștinismului.”

Aceasta afirmatie este destul de indrazneata, dar subliniaza rolul enorm pe care acest mare om, Saul din Tars, sau Pavel, nume primit dupa convertire, l-a avut in consolidarea crestinismului.
Wilcox insa merge mult mai departe și il citeaza și pe James Grunig și Todd Hunt, care scriu în Managing Public Relations, urmatoarele lucruri:

Nu se deformează istoria sustinând faptul că succesul apostolilor în răspândirea creștinismului în lumea cunoscută din primul secol , este una dintre cele mai mari realizări în domeniul relatiilor publice din istorie.

Apostolii Pavel și Petru foloseau discursuri, scrisori, evenimente planificate și activități similare de relatii publice pentru a atrage atenția, pentru a câstiga adepți, și pentru consolidarea de noi biserici. Similar, cele patru evanghelii din Noul Testament, care au fost scrise în cel putin 40 de ani de la moartea lui Isus, erau documente de relații publice, scrise mai mult cu scopul de a propaga credința decât de a prezenta o descriere istorica a vieții lui Isus.

Apostolul Pavel poate fi considerat deci, pe motive obiective, unul dintre marii reprezentanti în domeniul relațiilor publice, chiar daca nu acesta a fost scopul primar al activității apostolului. Binențeles, propagarea ideilor sale țineau mai degrabă de propagarea credinței creștine decât prezentarea unei descrieri istorice a vieții lui Isus, fapt susținut de una dintre Evanghelii, cea a lui Ioan:„Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne cari nu sunt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; și crezând, să aveți viața vesnică.” ( Ioan 20:30,31)

Acesta nu a fost primul care a inițiat activități misionare în diaspora. Au mai fost misionari și înainte de el, însa Pavel, dupa cum scrie și Vaselin Kesich, “este cel ce a transformat eforturile împraștiate într-o misiune creștină organizată și bine plănuită.” El este însă cel care, în a doua călătorie misonară, prin anul 50, insotit de ucenicii sai, introduce Evanghelia în Europa. După fondarea punctelor de misiune, au lucrat constant la mentinerea și cresterea lor. Ca misionari, acestia doreau dărâmarea zidului separării dintre evrei și cei dintre neamuri și integrarea lor în Biserica.

Strategia de lucru a ucenicilor și implicit a lui Pavel a fost foarte bine pusă la punct, lucrarea lor misionară fiind centrată în primul rând pe marile orase ale imperiului, orașe precum Roma, Corintul, Efesul etc. În felul acesta, mesajul era eficient atât în aceste centre dar era resimtit și în celelalte orașe și mai apoi în tot imperiul. Căile de comunicație ale imperiului au facilitat râspândirea mesajului. Un pasaj din una din epistolele lui Pavel, a doua către Corinteni, reflectă dedicarea sa, precum și a celor care îl însoțeau, felul în care călătoreau, totul pentru a comunica, pentru a răspândi mesajul încredințat:

„de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte și o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăti, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fratii mincinoși. În osteneli și necazuri, în priveghiuri adesea, în foame și sete, în posturi adesea, în frig și lipsă de îmbrãcãminte!” (2 Cor. 11:25-27)

Comby în Să citim istoria Bisericii, afirma că Evanghelia a fost mai întâi vestită în porturi, de-a lungul mărilor, axelor de comunicație ale drumurilor și văilor. Veselin Kesich, scrie că după mai puțin de o jumatate de secol după martirajul lui Pavel, Pliniu, guvernatorul Bitiniei, îi scria împăratului Traian (Ep. Tra. 10. 96), și își exprima surprinderea că un numar mare de oameni s-au alăturat grupării creștine, care „s-a propagat nu numai în orașe, dar și în satele și zonele rurale.” Pliniu se confrunta cu o criză și anume aceea că expansiunea crestină, care a început înainte de a deveni el guvernator s-a întins în toată provincia.

Spre sfarșitul activitatii sale, Pavel spune că de la Ierusalim și părțile de primprejur, pânã la Iliric, am raspândit cu prisosință Evanghelia lui Hristos.(ep. Galateni ) Cu alte cuvinte, el pretinde că a predicat, însoțit ori de către Barnaba, Marcu, Ioan sau Timotei, din Israel, Liban, Siria, Turcia și Grecia până în Bulgaria, Albania și Iugoslavia.

Cu sigurantă imaginea lui Pavel este aceea a predicatorului energic, tenace, însa trebuie să recunoastem că succesul activității misionare a lui Pavel a fost lucrul în echipă. Acesta este o altă calitate ce face ca această campanie de promovare a creștinismului să reprezinte un model în domeniul comunicării și a relațiilor publice. Scopul ucenicilor nu a fost acela de de a prezenta mesajul credinței fiecărui individ din zonele evanghelizate, ci plantarea de biserici locale care aveau să servească în regiunile respective drept celule în stare să se automultiplice.

Planul lor și inclusiv a apostolului implica o lucrare de pionerat în cel mai serios sens al cuvantului, o lucrare ce se evidentiază ca model și în zilele noastre. Scrisorile lui Pavel in special, arată faptul că el a coordonat activitatea unui grup de misionari într-un mod sistematic, metodă dezvoltată într-un mod foarte complex.

Pavel precum și ceilalți apostoli aveau o incredibilă forță de persuasiune. Aceasta izvora dintr-o implicare totală în ceea ce făceau. Ioan în epistola sa afirmă:
“Ce era de la inceput, ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri si ce am pipait cu mainile noastre cu privire la Cuvantul vietii, pentru ca viata a fost aratata, si noi am vazut-o, si va marturisim despre ea, si va vestim viata vesnica, viata care era la Tatal, si care ne-a fost aratata.”

În privința lui Pavel putem cu siguranță afirma ca a fost un mare intelectual, una din mintile stralucite ale istoriei, scierile sale demonstrând acest lucru, însă de multe ori devenea atât de sentimental și personal când predica incât mesajul sau avea un impact sigur. Era mișcat până la lacrimi. Acest lucru se vede clar în viețile ucenicilor, a martirilor, a celor care s-au jertfit pentru cauza creștină. „De unde vine noțiunea aceasta, se întreba și D. M. Lloyd-Jones, că dacă ești un mare intelectual nu trebuie să arați emoție? Un om daca nu este mișcat de aceste lucruri, cred că niciodată nu le-a înțeles.” Ucenicii după cum arată și Lloyd-Jones erau extrem de convinși de lucrurile pe care le promovau, lucru esențial , ce implică responsabilitate și implicare totală.

Un mod inedit pe care Pavel cat si Petru, Ioan, Iacov l-au pentru promovarea principiilor crestine l-a fost epistola. Aceasta a fost pentru Biserică mijlocul principal de comunicare, prin care se transmiteau, la mare distanță, chestiuni importante legate de partea teologică dar și de comunitatea crestină. Epistola în lumea antică avea o largă întrebuințare, și putea include o varietate mare de documente comerciale, oficiale și legale, cât și rapoarte politice și militare, împreună cu alte tipuri de corespondentă, în special corespondentă personală. Apostolii, implicit apostolul Pavel au adoptat modelele scrisorii greco-romane pentru a o folosi în scopuri creștine. Ei nu a fost constrânși de anumite modele literare fixe, combinând adesea stilurile evreiești cu cele elenistice.

Spre exemplu, putem afirma ca cele mai multe dintre epistolele lui Pavel au fost adresate unor comunități creștine, scrise cu scopul de a fi citite în public, în mijlocul acestor adunări. Un astfel de caz îl găsim în prima sa Epistolă către tesaloniceni, în versetul 27 din capitolul 5:„În Domnul vă rog fierbinte ca epistola aceasta să fie citită tuturor fratilor” Epistolele sale sunt asemanatoare în multe privințe cu discursul oral. Acestea erau scrieri ocazionale, contextuale adresându-se unor situații specifice. Structura de bază a epistolei are o abordare cursivă și nu una stereotipizată și mecanică, motiv pentru care Pavel si ceilalti apostoli care au recurs la aceasta modalitate, erau relevanți și cu impact. În epistolele sale in special, Pavel întrebuințează o varietate de tradiții literare, structuri retorice contemporane, structuri chiastice, stilul diatribei, metode exegetice midrașiste și material imnologic tradițional timpuriu, precum și anumite formule de crez.

Ucenicii, apostolii au fost niște comunicatori eficienți în răspândirea creștinismului. Apostolul Pavel deasemnea se remarcă printr-un stil retoric, o abilitate oratorică deosebită. Unul din cele mai importante discursuri ale sale, discurs ce accentuează aspectul relațiilor publice este cel din Antiohia Pisidiei (Fapte 13:16-41). R. N. Longenecker susține că intr-o epistola de-a sa, în Galateni, dar și în altele, „Pavel pare să se fi folosit aproape instinctiv de formele retorice care îi erau la îndemână.” El nu s-a limitat la modelul iudaic de abordare ci folosea elementele tipurilor de discurs cunoscute contemporanilor: exordium (introducere), narratio (prezentarea faptelor), probatio (argumentarea) și peroratio (concluzia), fapt ce i-a adus un succes incredibil. Era gata să-și prezinte mesajul în orice situație și în orice formă posibilă. În scrierea sa De doctrina christiana Augustin il priveste pe Pavel ca pe un exemplu grăitor de predicare creștină.

Modul apostolilor și cu precădere a apostolului Pavel de comunicare cu publicul, felul lor de a se apropria de receptor, fie că era cititor al epistolelor, sau ascultator direct, este o caracteristică a oamenilor cu adevarat măreți. Acest gen de relații publice sunt observabile. Fiecare dintre epistolele apostolilor sunt un exemplu de relații publice pozitive. Luând tot paradigma lui Pavel se poate observa că acesta in epistolele sale informa în privința lucrului, mulțumea oamenilor pentru darurile făcute, încuraja noii credincioși, împartașea oportunitațile create către noile direcții misionare, cerea suport continuu, facilita interactiunea dintre o biserica și alta, și este promotorul organizării unui bord de misiune de zeci de persoane implicate într-un mod activ la randul lor în această campanie de promovare, de propagare a ideilor crestine.

Afirmația lui Thomas Wright este relevantă atunci când afirmă faptul că „Pavel cât și apostolii Domnului Isus provoacă oamenii în zilele noastre așa cum o făceau și în primul secol. Atunci, continua Wright, au aruncat uneori cu pietre in ei; acum tind să arunce cuvinte.”

Chiar dacă oamenii au diferite păreri despre acea sectă iudaica inițiată în Nazaret acum doua mii de ani, cunoscută astăzi sub denumirea de creștinism, totuși nimeni nu poate nega implicarea, rolul și influența câtorva dintre localnici în promovarea acestuia. Creștinismul a zdruncinat lumea cunoscută din temelii. Aportul ucenicilor, al apostolilor în această conlucrare împreuna cu Dumnezeu a făcut ca religia iubirii, a luminii, învățătura lui Hristos să fie cunoscută atât în Europa cât și în întreaga lume, fiind îmbrățișată astăzi de milioane. Succesul apostolilor și implicit al Apostolului Pavel, în răspândirea creștinismului în lumea cunoscută din primul secol, cu sigurantă poate fi catalogat ca una din cele mai mari realizări în domeniul relațiilor publice din istorie, după afirmația lui Wilcox, care îi citează pe Grunig și Hunt, dacă nu, cea mai mare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s