Frugalitatea: Caracter si prosperitate. cap. 6

v

 

Pe când era în clasa a şasea, Oseola McCarty s-a lăsat de şcoală pentru a îngriji de mătuşa ei care era pe moarte. Nu s-a mai întors niciodată la şcoală, lucrând în schimb pentru aristocraţii din Hattiesburg, Mississippi, spălând şi călcând haine. În 1920, o fată de doisprezece ani afro-americană cu doar şase clase nu avea în faţă un alt viitor decât să lucreze din greu.

Oseola McCarty şi-a schimbat viaţa de slujire într-un imn al caracterului. Îngri­jind de mătuşa ei, apoi de bunica ei şi în final de mama ei, Oseola a devenit renumită ca întreţinătoare de familie. Ea îşi câştiga traiul ei şi al rudelor prin munca ei ca bucătăreasă şi menajeră, dobândind în timp reputaţia publică de persoană de încredere, loială şi harnică.

În particular, în adâncul pe care nu i-l putea vedea nimeni, Oseola McCarty îşi dăltuia în caracterul ei tânăr o putere care mai târziu avea să fie de folos multora. An după an, pentru mai mult de şapte decade, cu venitul ei minim ea a trăit şi a învăţat frugalitatea. Trăind la un nivel pe care unii l-ar numi nivelul sărăciei, ea a reuşit totuşi să pună deoparte. Cumpărând certificate de depozit la băncile locale, făcând depozite mici dar regulate, Oseola McCarty,  la vârsta de optzeci şi opt de ani, a fost în stare să facă în mod măreţ ceea ce a făcut constant în cursul vieţii ei.

În luna iulie a anului 1995 o spălătoreasă umilă care n-a făcut nici odată şcoală s-a prezentat la Universitatea Southern Mississippi cu un cec de 150.000 de dolari. Bursele pentru studenţii minoritari ajută acum pe alţii să aibă parte de educaţia de care ea n-a avut niciodată parte.

Un asistent uimit al Universităţii spunea, “Este de departe cel mai generos dar făcut Universităţii noastre de un afro-american. Suntem copleşiţi şi umiliţi de acest gest.”

O viaţă de caracter—o viaţă umilă, cu muncă din greu şi sacrificii, clădită pe convingerea că slujirea altora este nobilă şi importantă—ajută acum o nouă generaţie să răzbească în viaţă prin educaţie. Cu toate acestea, caracterul Oseolei McCarty este cea mai importantă contribuţie a ei care rămâne în urmă. Fiind viaţa întreagă spălă­toreasă, câştigând câteodată doar un dolar la legătura de haine, Oseola McCarty, în tăcere a câştigat şi a slujit şi a economisit ca alţii să poată primi.[i]

 

v

Frugalitatea este cuprinsă în principiul că “toate bogăţiile au limite.”

—BURKE

v

 [Definiţie: Masă frugală = care constă din mâncare puţină şi simplă.]

 

 

A

TUNCI CÂND O SOCIETATE SCOATE FRUGALITATEA din echipamentul ei moral, caracterul naţional începe să se deformeze ca o bucată de metal într-un furnal încins. Frugalitatea este virtutea a cărei ab­senţă afectează chiar substanţa vieţii, având ca urmare sărăcia de toate felurile. Cu adevărat, lucrurile sunt mult mai grave. O societ­a­te fără frugalitate îşi pierde capaci­tatea de a evalua ce este cu adevărat valoros.

Dacă lucrurile josnice, semi-preţioase şi preţioase sunt privite la fel de o soci­etate, devine imposibilă observarea diferenţelor dintre umanitate şi plastic, dintre viaţă şi fleacuri. O societate este definită în aceeaşi măsură de ceea ce risipeşte cât şi de ceea ce doreşte.

 

v

 

Vrăjitoarea fără dinţi arăta înspăimântător. Duan-pit se holba la bătrâna urâtă şi simţea lacrimi fierbinţi umplându-i ochii. Lacrimile au început să traseze dungi umede pe obrajii netezi ai fetei de unsprezece ani. Au picurat apoi pe bluza ei autoh-tonă, în culori vii. Fetiţa bucălată n-a făcut nici un gest de a-şi ascunde sau de a‑şi stăvili lacrimile. Nici măcar nu şi-a ridicat mâna măslinie să le şteargă.

Mama ei încerca s-o mângâie, dar ce mângâiere îi putea da? Duan-pit ştia că creatura bătrână şi ciudată la înfăţişare o cumpăra de la tatăl ei. Bătrâna proxenetă a numărat cu grijă şi a pus în palma întinsă a tatălui ei banii. Erau mulţi bani pentru un om sărac ca tatăl ei.

Duan-pit nu ştia ce se va întâmpla cu ea în Bangkok.  Alte fete din tribul ei din munţi fuseseră vândute pentru bordeluri. Ştia acest lucru. A auzit pe cei mari vorbind despre asta. Ce nu ştia ea era ce însemna exact un bordel.

Era înspăimântată, confuză şi fără speranţă. Hototele de plâns au început să-i zguduie trupul, întocmai ca zguduirile necontrolabile ale malariei. Bătrâna a aşezat triumfătoare ultima bancnotă în mâna întinsă a tatălui ei. Palma s-a strâns iute în jurul banilor zbârciţi şi coloraţi pecetluind o situaţie care i-a smuls lui Duan-pit un ţipăt de disperare.

Peste câteva minute tatăl lui Duan-pit privea cum bătrâna cobora sprintenă cărarea din junglă. La capătul unei frânghii, urmând-o ca un miel, era fiica lui cea mai tânără, cu mânuţele legate la spate. Bătrâna ignora cu desăvârşire plânsetele demne de milă ale copilei.

Acum, îşi spunea tatăl, putea în sfârşit să-şi cumpere radioul cel nou pe care şi-l dorea de mult. De fapt, femeia bătrână şi prostănacă îi plătise atât de mult încât pe lângă radio putea să-şi cumpere şi o ladă cu bere, câteva ţigări şi o lanternă.

A mai privit un timp după fată, apoi s-a întors spre colibă. Cu degetele a pipăit sulul de bani din buzunarul pantalonilor. Evident, nu-i plăcea să vadă plecând pe fata lui, dar ce este o fată pe lângă un radio?

v

 

FRUGAL SAU ZGÂRCIT

Este foarte dificil să vorbeşti despre frugalitate oamenilor postmoderni fiindcă chiar acest cuvânt a dispărut din vocabularul lor funcţional. Şi cei care-l mai încă au în vocabular sunt cam încurcaţi în legătură cu sensul lui.

Mulţi identifică frugalitatea cu economia, însă cel prea econom poate deveni uşor zgârcit, apoi fără dragoste, cu spirit de judecată şi refuzând altora ce s-ar cuveni să le dea. Zgârcenia ne separă de cei care aşteaptă prin noi un ajutor providenţial. Părinţii înţelepţi învaţă că uneori este mai bine să cumperi o îngheţată dublă, chiar dacă copilul n-o va putea termina niciodată de mâncat. Responsabilitatea fiscală ştie că porţia dublă neterminată este risipă de bani, însă câteodată dragostea trebuie să fie lege. Frugalitatea vine dintr-o înţelegere echilibrată a lucrurilor şi a vieţii. Zgârcenia poate fi uneori chiar o lipsă de frugalitate. Ce consideră uneori oamenii drept fruga­litate este de fapt doar o obsesie a lucrurilor mici şi mărunte.

Am avut un prieten în colegiu, Dennis, care se lăuda că este frugal. În fapt însă, el era periculos de obsedat de bani. Îmi amintesc de marea chestiune cu şireturile, din anul doi. Înainte de a se fi rezolvat cazul, eram sătul până peste cap de Dennis şi şireturile lui. I se rupsese un şiret, şi a făcut din el caz federal. S-a plâns timp de două săptămâni, nu atât din pricina faptului că s-a rupt şiretul, căci era deja de vreo doi ani şi cam era vremea să se rupă, ci din pricină că nu găsea şireturi de cumpărat decât la pereche. Ura acest lucru la maxim. Cum mai murmura, “Eu n-am nevoie de două. Mie-mi trebuie doar unul.” Acuza întregul sistem industrial american din pricină că vândeau şireturi doar câte două împreună.

Aceasta nu este frugalitate, aceasta nu este virtute. Este o obsesie cu lucruri mărunte, şi Dumnezeu urăşte o astfel de atitudine.

Un scoţian a urcat într-un tren englezesc. Când a venit conductorul să‑i dea bilet, scoţianul a început să se plângă de costul acestuia. “Rufuz să plătesc atât. Costă prea mult.”

Până la urmă conductorul exasperat l-a întrebat, “Cum adică, costă prea mult? Acesta este preţul oficial. Dacă nu cumperi bilet, te dau jos.”

“Vă rog să reduceţi preţul la jumătate,” se văicărea scoţianul.

S-au certat până când conductorul englez frustrat i-a strigat, “Te aranjez eu.” Cum trenul tocmai trecea pe un pod peste un râu, conductorul a apucat valiza umflată a scoţianului şi a aruncat-o pe fereastră.

Scoţianul a scos un urlet, “Ce-i cu dumitale, domnule? Nu numai că vrei să-mi furi banii, dar acum mi-ai aruncat în apă şi singurul meu copil!”

Frugalitatea falsă se consideră întotdeauna virtuoasă când face lucruri iraţio­nale şi lipsite de etică. “Scump la tărâţe şi ieftin la făină” poate deveni un mod de viaţă care distruge familii, relaţii şi afaceri.

De asemenea, zgârcenia  poate ajunge să aibă un spirit de judecată contra ex­ces­­e­lor pe care i se pare că le vede la alţii. Un stil de viaţă frugal este o virtute, dar legea dragostei trebuie să guverneze atitudinile noastre referitoare la posesiunile alto­ra. Cu alte cuvine, Dumnezeu îi poate da altuia—în ce priveşte posesiunile—libertăţi pe care eu să nu le am. Eu nu am nici dreptul nici discernământul să decid ce-i spune Dumnezeu altuia. Judecăţile legaliste despre alţii mă vor face să fiu încrezut şi să-mi dau aere. Legea îi separă pe oameni. Frugalitatea nu înseamnă impunerea de legi pentru alţii, ci mai degrabă să auzim ce ne spune Dumnezeu nouă înşine. Frugalitatea este străduinţa caracterului de a cultiva un stil de viaţă care să fie plăcut în faţa Lui, care să fie în acelaşi timp eficient atât în căutarea sfinţeniei cât şi a prosperităţii.

 

ADEVĂRATA FRUGALITATE

Când vorbim despre frugalitate ne referim la mult mai mult decât economi­sirea unor bani. Frugalitatea nu este opusă generozităţii. Mai degrabă ea este opusul risipei nesăbuite. Frugalitatea, asemenea modestiei, are de a face cu traiul controlat. Esenţa frugalităţii se găseşte în scopul lucrurilor. Frugalitatea nu se referă atât la cât posed, ci la scopul posesiunilor mele şi la locul lor în viaţa mea.

Există, de exemplu, un loc pentru timp liber în viaţă. Recreerea înseamnă re‑construire, a re-crea. Ea are un scop în viaţă. Orice om are nevoie de un timp de recuperare în urma stresului şi oboselii. Avem nevoie de momente când să facem ceva doar pentru plăcerea activităţii în sine, doar pentru relaxare şi pentru a ne simţi bine. Când însă pierdem frugalitatea, recreerea este dezechilibrată.

Într-una din bisericile pe care le-am păstorit, exista un cuplu de oameni cu stare. În duminica în care erau programaţi să plece într-o călătorie în Sud, le-am spus la revedere după serviciul de dimineaţă al bisericii. Însă în serviciul de seară ei erau din nou prezenţi.

“Vi sau schimbat planurile?” i-am întrebat.

“Ni s-a stricat instalaţia de aer condiţionat în maşină, şi în cazul acesta nu puteam să mai mergem cu geamurile închise,” au răspuns ei.

“Dar de ce n-aţi mers cu geamurile deschise, şi aţi fi reparat instalaţia de aer condiţionat după ce aţi fi ajuns acolo?” i-am întrebat eu cu o naivitate dezarmantă.

“Glumiţi?” m-a întrebat doamna cu un glas şocat. “Să călătorim cu geamurile jos? Oamenii care ne-ar vedea ar crede că nu ne permitem să avem aer condiţionat!”

Şi-au amânat vacanţa mai degrabă decât să călătorească cu geamurile des­chise, de frică să nu creadă oamenii despre ei că nu-şi permit să aibă aer condiţionat în maşină.

Consumul fără frugalitate duce la un cerc vicios de lucruri fără scop. În acest fel puterea Mamonei roade stilul nostru de viaţă şi caracterul nostru.

Frugalitatea, adevărata frugalitate, nu înseamnă să cumperi maşini fără aer condiţionat (chiar dacă ai găsi aşa ceva în America). Mai degrabă înseamnă o înţelegere a legă­turii, a conexiunii periculoase dintre lucruri şi concepţia despre viaţă, despre valori şi despre alţii.

 

FRUGALITATEA ŞI BANII

Îmi amintesc de un tip cu care am avut de a face în avion, pe când veneam odată de la Los Angeles. Când s-a trântit în scaun alături de mine, era evident iritat. Înainte să am ocazia de a mă prezenta, el m-a anunţat, “Mai întâi vreau să vă spun că nu călătoresc niciodată la clasa a doua. Agenţia mea de voiaj se ocupă de lucrurile astea. Întotdeauna trebuie să-mi rezerve loc la clasa întâi. Admit că nu mi-am verificat biletul, şi când am ajuns aici nu mai aveau locuri la clasa întâi. Aşa că m-au înghesuit la clasa a doua! Dar vreau să vă spun că nu călătoresc niciodată la clasa a doua.”

Creştinii se luptă deseori cu întrebări greşite. Ei se întreabă, Merită confortul sporit de la clasa întâi diferenţa de preţ a acestei clase? E greşit. În anumite circum­stanţe ar putea fi mai frugal să călătoreşti la clasa întâi. Problema nu este una de bani, ci de atitudine. N-are rost să discutăm dacă călătoria la clasa întâi este sau nu este păcat, fiindcă costă mai scump. Dacă nu-mi permit să călătoresc la clasa a doua din pricină că alţii vor crede despre mine că sunt un prăpădit care nu-şi permite clasa întâi, atunci clasa întâi este pentru mine un păcat. Este păcat, şi doar în mod deliberat, renunţând intenţionat la el, voi putea să-l biruiesc.

Richard Foster spune, “Banii nu sunt ceva neutru din punct de vedere moral, o resursă care poate fi folosită corect sau incorect, depinzând doar de atitudinea faţă de ei.”[ii]

Mie mi se pare un pic prea mistică şi sofisticată această atenţionare, care trebu­ie însă luată în seamă. Un punct de vedere mai echilibrat este cel al lui John Wesley, care a spus, “ Banii sunt un dar excelent de la Dumnezeu, dacă sunt folosiţi ex­ce­lent, pentru împlinirea celor mai nobile nevoi ale oamenilor.”[iii] Pentru Wesley, după cum se poate vedea, banii nu sunt un vrăjmaş. Vrăjmaşul este în propria mea natură păcătoasă. De aceea, pentru a ajunge la o înţelegere echilibrată a acestui subiect al banilor, trebuie să-mi pun întrebările simple ale frugalităţii.

 

Pentru ce sunt banii?

Banii sunt pentru schimb. Banii sunt pentru bunuri şi servicii care pot, fără să‑mi corupă spiritul, să adauge educaţie, confort şi frumuseţe vieţii mele şi a celor pe care-i iubesc. Mai mult, banii sunt pentru binele oamenilor şi extinderea împărăţiei. Banii nu trebuie folosiţi niciodată pentru cumpărarea unui statut. Nici nu trebuie folosiţi vreodată pentru demonstrarea puterii.

Richard Foster a folosit un exemplu excelent care arată cum corupe folosirea greşită a averii. Foster spune că era campion la jocul cu pietricele. Câştigătorul păstra pietricelele, iar el era cel mai bun din zonă. Până la urmă, ceilalţi copii nu mai aveau nici o pietricică, fiindcă Richard Foster le luase pe toate.

Ca să-şi afişeze comoara şi puterea, şi-a cărat averea câştigată muncind din greu până la baltă, şi în timp ce timp ce toţi ceilalţi copii priveau cu jind, el arunca meticulos pietricelele în apă. Era o demonstraţie crudă, nemiloasă şi pătimaşă a puterii şi “bogăţiei.”[iv] Foster ne spune de asemenea că acela a fost un moment întunecat şi greşit al copilăriei sale.

Iacov ne vorbeşte în epistola sa despre relaţionarea cu cei bogaţi din biserică (vezi Iacov 2:1-9). Câteodată în biserică vorbesc banii, şi ei nu spun întotdeauna, “Slavă Domnului.” Oamenii mai înstăriţi au în mod frecvent un cuvânt greu de spus în conducerea lucrării spirituale. Dacă am nevoie de sfat în aspectele adminis­trative ale bisericii, evident că voi căuta acest sfat sau consiliere la oamenii care par să ştie ceva despre acest subiect. Cu siguranţă că mă voi duce mai degrabă la cei care au reuşit în afaceri, decât la cei care n-au reuşit. Când este vorba însă de dinamica bisericii, nu este drept să ne lăsăm mânaţi de cei care ţin băierile pungii cu bani.

 

Cine este stăpân?

Eu stăpânesc banii, sau ei mă stăpânesc pe mine? Atunci când deciziile etice se bazează pe ceea ce dictează situaţia financiară, atunci banii ne stăpânesc pe noi. Ne bazăm noi deciziile pe Dumnezeu sau pe Mamona? Omul nu poate sluji în acelaşi timp la doi stăpâni. Întotdeauna el îl va iubi pe unul şi-l va urî pe altul. Avantajul financiar corupe credinţa întocmai ca o rugină demonică, şi consumă caracterul, distru­gând supunerea faţă de autoritate, umilinţa, ascultarea, sfinţenia şi răbdarea.

Banii nu trebuie să ne controleze niciodată. Noi trebuie să-i controlăm. Eu nu cred că există vreo putere mistică, a răului, în monezile sau bancnotele noastre. Ceea ce cred eu este că există o slăbiciune în carnea mea, în trupul meu. De aceea trebuie să mă supun sub mâna lui Dumnezeu. Trebuie să-i arăt lui Mamona cine este stăpân. Stăpân este Domnul Isus Hristos—nu banii.

 

Las eu caracterul să-mi impună limitele?

Sunt dispus să-L las pe Dumnezeu să-mi pună limite în viaţă în urma dedicării mele de a trăi frugal? Cu alte cuvinte, când nu am suficienţi bani pentru îndeplinirea anumitor obiective propuse, sunt gata să accept că nu este voia lui Dumnezeu să le îndeplinesc acum? Noi mărturisim uşor că abundenţa resurselor poate fi folosită de Dumnezeu pentru a ne confirma cursul unei acţiuni. Dacă acest lucru este adevărat, şi contrariul poate fi adevărat. Din timp în timp Dumnezeu poate închide ferm gura pungii mele, cu scopul de a mă opri de la o activitate care nu este în voia Lui. De aceea, lipsa fondurilor poate fi un mod în care Dumnezeu să folosească dedicarea mea la o viaţă de frugalitate şi modestie, în aşa fel încât să mă oprească de la o cărare greşită.

Frugalitatea este disponibilitatea de a-mi impune limite. Un pericol grav existent în cadrul sistemului de credite american este că el permite consumul la un nivel de prosperitate superficială, care nu este susţinută de bunăstare reală. Mai devreme sau mai târziu, desigur, distracţia se plăteşte. În America falimentul vine înspre tine în smoking, nu în zdrenţe. Păcăliţi de propriul lor miraj al prosperităţii, americanii rămân nedumeriţi când îi loveşte dezastrul financiar.

Mi-e foarte dificil să găsesc un vocabular suficient pentru a-i convinge pe oamenii moderni din Apus că pot să se descurce şi fără anumite lucruri. Soţia mea, Alison, şi eu, am participat odată la o întrunire de sfârşit de săptămână împreună cu nişte cupluri de tineri. Le-am spus că noi ne-am căsătorit pe când aveam nouăspre­zece, respectiv şaptesprezece ani. I-am întrebat, “Vă daţi seama că aveam deja trei ani de căsătorie, când ne-am cumpărat prima maşină?”

Cu totul neîncrezători, ne-au întrebat, “Cum adică, n-aţi avut maşină?”

Le-am răspuns, “Asta încercam să vă spun. Pe atunci n-aveam maşină.”

Au rămas cu gura căscată, întocmai ca unii copii de azi care inspectează cu ironie nişte unelte agricole antice.

“Cum vine asta? Cum v-aţi descurcat să mergeţi de colo-colo?”

Le-am spus, “Umblam pe jos. Făceam autostopul către şcoală. Făceam auto­stopul spre casă. Făceam autostopul spre primul meu loc de muncă. La miezul nopţii, când terminam primul serviciu, plecam spre al doilea. Cu autobuzul.”

“Cu autobuzul?” sau mirat ei.

Provocat de uimirea lor, am mers mai departe. “Vă închipuiţi că au trecut tot aşa trei ani de când eram căsătoriţi, şi nu aveam un pat adevărat? Aveam un pat vechi de campanie de la armată, pe care soţia mea a aranjat nişte cuverturi îndoite, ca să arate mai frumos. I-a confecţionat o învelitoare care îl acoperea şi se lăsa în jos până la podea. Aducea cumva cu un divan adevărat, dar era pat de campanie. Dacă ne vizita cineva, îl atenţionam, “Nu, să nu vă aşezaţi pe pat.” Dacă totul se petrecea prea repede şi cineva se aşeza pe el, jalnicul dispozitiv ieşea din perete, zvârlindu-l în aer, ca la un carnaval.”

Tinerii nu puteau înţelege mare lucru din această “rimă a bătrânului marinar.”

“De ce?” mă întrebau ei. “De ce nu v-aţi cumpărat o maşină şi un pat?”

“Nu ne puteam permite,” le-am spus.

“Cum adică, nu vă puteaţi permite?” întrebau ei. “De ce nu le-aţi luat pe datorie?”

Mi-am dat seama că vorbim limbaje complet diferite. Trebuie să reînvăţăm arta preistorică a aşteptării până putem plăti pentru anumite lucruri. Creditele pot fi un lucru bun, dar folosirea lor greşită distruge caracterul. Ele crează un miraj al pros­perităţii, devenind în timp o sabie a lui Damocle pe care ne-o confecţionăm cu mâinile noastre. Maşinile, casele, mobilele şi îmbrăcămintea atârnă periculos deasupra cape­telor celor care s-au îndatorat. Dacă nu dispun de mijloace de plată reale, mai curând sau mai târziu întreaga legătură atârnată asupra lor va cădea.

 

FRUGALITATEA ŞI AROGANŢA

Frugalitatea se luptă în cele din urmă cu o întrebare şi mai serioasă. Nu numai întrebarea dacă sunt dispus să trăiesc după cum îmi permit, ci sunt dispus să trăiesc cu mai puţin decât câştig? De dragul auto-disciplinei sau pur şi simplu fiindcă anumite cheltuieli nu sunt înţelepte, există momente în care trebuie să renunţăm şi la lucruri pe care ni le‑am permite.

Este o aroganţă păcătoasă să afirm că dacă am zece milioane de dolari pot să‑mi permit să cheltuiesc fie şi numai un dolar pe ţigări. Eu nu-mi pot niciodată permite aşa ceva. Exercitarea unui astfel de abuz carnal asupra finanţelor îmi va distruge caracterul. Folosirea abuzivă a banilor pentru a-mi demonstra puterea şi pentru a-mi arăta bogăţia, nu aduce slavă lui Dumnezeu, şi nu foloseşte nimănui. Este rău să ard banii la capătul unei ţigări când în jurul meu sunt oameni care mor de foame.

 

FRUGALITATEA ŞI POCĂINŢA

A considera restituirile financiare ca un mod corect de folosire a banilor este un lucru nefamiliar oamenilor moderni din Apus, dar nu era ceva străin unui Iudeu din vechime.

Isus s-a uitat în sus, în frunzişul unui copac, şi l-a strigat pe Zacheu: “Dă-te jos, micuţule. Vreau să iau masa cu tine.”

Răspunsul său a fost imediat. Zacheu i-a spus Domnului, “Am înşelat pe cei săraci. Mărturisesc asta.”

Chiar aşa! El a mărturisit, “Sunt un înşelător.” A continuat însă, “Iată ce voi face, Doamne. Voi împărţi săracilor jumătate din averea mea. Şi oricui a fost nedreptăţit de mine, îi voi da înapoi împătrit.”

Isus şi-a dat seama că întreaga atitudine a lui Zacheu faţă de bani s-a schimbat. Banii nu-l mai stăpâneau pe omul cel micuţ. Puterea lui Mamona a fost zdrobită, chiar acolo, pe loc.

Isus a spus, “Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta” (vezi Luca 19:1-10). Cuvântul folosit de Isus poate fi tradus foarte bine cu izbăvirea. Isus a anunţat, “Acest om a fost izbăvit, şi întreaga lui casă a fost eliberată de puterea stăpânitoare a bani­lor.” Zacheu i-a dat dreptate lui Isus prin modul nou şi corect de folosire a banilor.

Cu alte cuvinte, dacă am înşelat pe cineva, frugalitatea cere să-i plătesc înapoi. Dacă-i datorez cuiva bani, îmi voi face un scop din a-i restitui. Dacă nu am dăruit zeciuiala, trebuie s-o dau acum şi să pun alături de ea mai mult, mult mai mult! Trebuie să dăruiesc până voi fi eliberat.

 

LOCUL PROSPERITĂŢII

Dacă trăiesc frugal, având o concepţie echilibrată despre bani, ce se va întâm­pla cu prosperitatea pe care o am acum? Cred că biserica a eşuat de multe ori să comunice o concepţie echilibrată despre prosperitate. Pe de o parte îi avem pe cei supra­spirituali, care spun că banii sunt în totalitate răi. “Îndepărtează-te de bani. Scapă de ei. Să n-ai nimic de a face cu ei. Sunt ticăloşi, întinaţi şi murdari, şi au în ei un duh care te va afecta.” Mai târziu însă, când apare nevoia de a face o plată în biserică, ei cer oamenilor să dăruiască bani. Dar vedeţi, fiindcă au predicat oamenilor cât de răi sunt banii, acum ei cer lui Dumnezeu să dea adunării bani îndeajuns, ca să poată sprijini lucrarea bisericii.

Pe de altă parte, există ceilalţi care spun că Dumnezeu este Dumnezeul bogăţiilor. Raţionamentul lor este că Dumnezeu vrea să te binecuvânteze, şi dacă eşti într-o stare după voia lui Dumnezeu vei ajunge bogat. În consecinţă, dacă nu eşti bogat, asta este din cauză că nu eşti într-o relaţie bună cu Dumnezeu. Răsfirată între aceste două extreme se găseşte mulţimea celor care trăiesc zilnic cu banii pe care-i pot câştiga şi din care îşi întreţin familiile şi încearcă să-şi îmbunătăţească viaţa. Ce le putem spune acestora? Nu este nimic rău în a dori sau a avea resursele financiare cu ajutorul cărora să răzbeşti în  viaţă.

John Wesley avea o ecuaţie magnifică de aplicat în acest domeniu. El spunea să câştigi cât poţi de mult. Să câştigi corect. Să câştigi într-un fel care nu aduce ruşine oamenilor şi lui Dumnezeu. Câştigă cât poţi de mult.

În al doilea rând, economiseşte cât poţi de mult. A economisi cât poţi de mult nu înseamnă adunarea de comori, ci înseamnă impunerea de limite în stilul de viaţă care să ajute să pui mai mult deoparte pentru împărăţia lui Dumnezeu, în loc să prăpădeşti totul într-un consumatorism frenetic. Economisirea în măsura posibi­lităţilor tale maxime este crucială într-o viaţă frugală.

Câştigă cât poţi de mult. Economiseşte cât poţi de mult. Apoi Wesley adaugă elementul lipsă: Dă cât poţi de mult. Frugalitatea economiseşte pentru a da. Lăcomia dă pentru a primi. Frugalitatea pune la cale şi planifică, pregăteşte, lasă din dreptul ei şi sacrifică pentru a fi în stare să dea anul acesta mai mult decât anul trecut.

Aş vrea să-ţi sugerez să planifici o întrunire cu toţi ai tăi. Întrebaţi-vă cu toţii, “Ce am putea face pentru a da mai mult anul acesta decât am dat anul trecut? Este vreun mod în care putem trăi mai modest, este ceva fără de care putem trăi, vreun exces la care am putea renunţa pentru a  face o investiţie mai mare pentru împăraţia lui Dumnezeu decât ce am făcut până acum?” Cred că acest lucru place lui Dumne­zeu. El va îndrepta atenţia faliliei voastre  spre lucrurile împărăţiei lui Dumnezeu şi vă va scoate de sub puterea bogăţiilor.

 

CARACTERUL: LIBERTATEA DE A FI FRUGAL

Frugalitatea este tăria de caracter care ne eliberează din strânsoarea teribilă a banilor. S-ar putea ca nu imoralitatea să erodeze până la urmă caracterul naţiunii, ci preţul încălţămintei de tenis făcută la comandă. Prosperitatea de la Dumnezeu este o mare binecuvântare, una periculoasă, dar mare. Folosită în mod adecvat, prosperitatea poate face mult bine. Adunarea de comori sau risipa corup caracterul şi distrug famili­ile. Oseola McCarty a acţionat corect. Lucrează din greu, slujeşte pe alţii cu bucurie, economiseşte fiind frugal şi dăruieşte cu generozitate.


 

CAPITOLUL 6

FRUGALITATEA: CARACTER ŞI PROSPERITATE

 

[i] ‘Biografia Oseolei McCarty,” din proiectul “Scriitorii şi Muzicienii din Mississippi” la Liceul Starkville. Luat de pe Internet la 21 iunie 2003 de la adresa http://www.shs.starkville.k12.ms.us/mswm/MSWritersAndMusicians/writers/OMcCarty.html. “McCarty Featured in National Magazine.” USM News, din 9 ctombrie 2001. Luat de pe Internet la 21 iunie 2003 la adresa http://www.pr.usm.edu/prnews/oct01/OMWORT.HTM.

[ii] Richard Foster, Banii, Sexul şi Puterea (San Francisco: Harper and Row, 1985).

[iii] John Wesley, “Folosirea banilor,” în Colecţia lucrărilor lui John Wesley (Chicago: Baker House, n.d.).

[iv] Foster, Banii, Sexul şi Puterea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s