Primo Levi. – Mai este oare acesta un om?

Posted: 02/10/2008 in Fără categorie
Etichete:, , , , , , , ,

primo-levi-mai-este-oare-acesta-un-om1

Editura Polirom, 2004

Atunci ne-am dat seama, pentru prima data, ca limba noastra nu are cuvinte pentru a exprima aceasta ofensa: desfiintarea unui om. Intr-o clipa, cu o intuitie aproape profetica, ni s-a dezvaluit realitatea: am ajuns la fund. Mai jos de atat un poti sa ajungi: un exista conditie omeneasca mai mizera; nici un e de conceput. Nimic un mai e al nostru: ne-au luat hainele, pantofii, pana si parul; daca am vorbi un ne-ar asculta, iar daca ar incerca sa ne asculte, nu ne-ar intelege . Au sa ne ia si numele, iar dca vom vrea sa il pastram, va trebui sa gasim in noi puterea de a o face in asa fel incat inapoia numelui sa ramana si ceva din noi, asa cum am fost. P.33,34

Inchipuiti-va insa un om caruia, o data cu fiintele dragi, ii sunt luate casa, obiceiurile, hainele, in sfarsit totul, literalmente tot ce poseda; va fi un om gol, redus la suferinta si nevoie, care a uitat de demnitate si discernamant, deoarece este foarte usor ca omul care a pierdut totul sa se piarda si pe sine insusi; intr-atat incat vei putea, cu inima usoara, sa hotarasti viata sau moartea lui dincolo de orice simtamant de afinitate omeneasca, in cel mai fericit caz, pe baza unei simple aprecieri a utilitatii. Se va intelege atunci dublul inteles al sintagmei lagar de exterminare si va filimpede ce vrem sa spunem cu propozitia: a ajunge la fund. P.34,35.

Convingerea ca viata are un scop e inradacinata in fiecare fibra din noi, este o caracteristica a fiintei omenesti. Oamenii liberi dau acestui scop multe nume, gandesc si vorbesc mult despre natura lui; dar pentru noi problema este simpla.
Acum si aici, scopul nostru e sa ajungem pana la primavara. Pentru moment, nu ne batem capul cu altceva. In clipa de fata, dincolo de acest scop nu exista un altul: dimineata, cand e inca intuneric, iar noi, insirati in careu, asteptam la nesfarsit ora plecarii la munca si orice suflare de vant ne patrunde pe sub haine, infiorand cu violenta trupurile lipsite de aparare, cand in jur totul e pamantiu, scrutam cu totii cerul spre rasarit, in speranta primelor semne ale anotimpului mai bland; rasaritul soarelui e comentat zilnic: azi a aparu ceva mai devreme decat ieri, azi e un pic mai cald decat ieri; peste doua luni, peste o luna, frigul ne va lasa in pace si vom avea un dusman mai putin de infruntat. P. 111

Azi e o zi buna. Privim in jurul nostru asemenea orbilor cere-si recapata vederea si ne uitam unul la altul. Nu ne-am vazut niciodata in soare; cate unul zambeste: de n-a fi foamea! Asa-i facut omul: durerile si, in acelsi timp, chinurile indurate nu se aduna in intregime in sensibilitatea noastra, ci se ascund, cele mai mici in spatele celor mari, dupa o lege a perspectivei bine stabilita. Este cu adevarat providential si ne ingaduie sa traim in lagar. Aceasta este motivul pentru care, atat de des, in viata libera, se spune ca omul nu se multumeste niciodata. Nu e vorba atat de o incapacitate a omului de a ajunge la multumirea deplina, ci, de fiecare data, de o cunoastere insuficienta a naturii complexe a nefericirii, motiv pentru care multiplelor cauze, dispuse ierarhic, li se da un singur nume: cel al cauzei mai importante; pana ce, eventual, aceasta dispare si atunci constatam cu uimire si durere ca in spatele ei se afla o alta; in realitate, o intreaga serie de alte cauze. De aceea, de cum a incetat frigul, pe care in timpul ierni il crezusem unicul dusman, ne-am dat seama ca ne e foame: tot asa azi, repetad aceasti greseala, zic: De n-ar fi foamea. P. 115,116

Ni se pare demn de atentie acest fapt: rezulta ca exista mai ales doua categorii de oameni, bine distinte: salvatii si damnatii. Alte perechi de contrarii(buni si rai, intelepti si prosti, josnici si curajosi, nenorociti si fericiti), sunt mai putin distincte, par mai putin innascute si, mai ales, admit gradatii intermediare mai numeroase si mai complexe. P.141.

Dar in lagar se intampla altfel: aici lupta pentru supravietuire este necrutatoare, pentru ca fiecare este teribil, disperat de singur. P. 142.

Uneori ai impresia ca intrezaresti in istorie si in viata o lege cruda care suna cam asa: celui ce are, i se va da; celui ce nu are, i se va lua. In lagar, unde omul e singur si lupat pentru viata se reduce la mecanismul sau primordial, nedreapta lege e fatis in vigoare si recunoascuta de toti. Cu cei adaptati, cu indivizii puternici si vicleni, sefii insisi stabilesc bucuros contacte, uneori aproape camaradesti, sperand sa aiba, poate mai tarziu, vre-un folos. P.143.

Personajele acestei carti nu sunt oameni. Omenia lor a fost ingropata sau si-au ingropat-o ei insisi sub jignirea suferita sau impusa altuia. P. 199.

E greu sa distrugi omul, aproape tot atat de greu cat sa-l creezi: n-a fost usor, n-a durat putin, dar voi ati reusit sa o faceti. P. 244.

Dupa ce am reparat fereastra si soba a inceput sa radieze caldura am avut impresia ca in fiecare s-a destins un resort; numai atunci Towarowski( un franco-polonez de 23 de ani, bolnav de tifos) le-a propus celorlalti bolnavi sa fim raspalatiti noi trei, care lucram, cu cate o felie de paine si toti au fost de acord. Cu o zi inainte, nu mai mult, asa ceva ar fi fost de neconceput. Legea lagarului spunea: „mananca painea ta si, daca poti, si pe cea a vecinului tau” si nu lasa loc pentru recunostiinta. Asta dovedea cu prisosinta ca lagarul murise. A fost primul gest omenesc manifestat in mijlocul nostru. Cred ca am putea considera clipa aceea prima din procesul prin care noi, cei ce n-am murit, am redevenit, incet-incet oameni. P. 260

Comentarii
  1. Viorela spune:

    voi cauta cu siguranta cartea asta…multumesc.

    Apreciază

  2. mariuszarnescu spune:

    ma bucur ca pot fi de folos intr-un fel…

    Apreciază

  3. […] cărți despre Auschwitz, dintre care una m-a marcat iarăși profund, dar eram deja matur: ”Mai e acesta oare un om?” de Primo Levi, un chimist evreu […]

    Apreciază

  4. tere spune:

    Am citit cartea in limba originala ( Se questo è un uomo ) si cred ca este una din acele carti care ar trebui citita macar o data in viata. Autorul a descris perioada cat a fost prizonier in lagar. Cuvinte, fapte si trairi dureroase. O carte exceptionala!

    Apreciază

  5. Marius Zărnescu spune:

    Așa este. M-a impresionat și pe mine la momentul respectiv.

    Apreciază

  6. Laura spune:

    pacat ca nu se mai gaseste pe nicaieri aceasta carte, nici in librarii, anticariate 😦

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s