Crizele de panică – posibilităţi de surmenare

Panica este reacţia normală a organismului aflat în faţa pericolului. Să ne imaginăm că mergem pe marginea unei şosele. Deodată apare o maşină care se îndreaptă cu mare viteză spre noi.
Schimbările fizice şi chimice ce au loc instantaneu în organism, ajută omul să fugă spre un loc unde se află în siguranţă.
Să ne imaginăm acum acelaşi sentiment de panică, însă fără un motiv real.
Specialiştii declară: „Crizele de panică au loc atunci când panica (frica) înşeală creierul, făcându-l să creadă că există un pericol iminent.
Să spunem de exemplu că cineva se află într-o alimentară printre rafturi, fără a deranja pe cineva.
Clic!!! Butonul pentru alarmă a fost apăsat. „Alarmă de gradul întâi! Toate sistemele sunt pregătite de atac!” Numai cei care au avut astfel crize pot înţelege pe deplin cât de puternic le resimt.
O astfel de criză este descrisă drept „goana adrenalinei care urlă în tot corpul timp de cinci minute, o oră sau o zi şi care apoi se îndepărtează la fel de repede precum a venit, lăsându-te fără vlagă, epuizat şi îngrozit”.
Crizele de panică apar de obicei la începutul vieţii de adult şi în general afectează mai mult pe femei decât pe bărbaţi.
Care sunt cauzele? Nu se cunoaşte un răspuns exact. Unii sunt de părere că cei care suferă de aşa ceva sunt predispuşi biologic la aceste crize din cauza unei anomalii a sistemului nervos.
Mulţi cred că această situaţie poate fi moştenită, în timp ce alţii susţin că procesele chimice din creier sunt modificate de unii factori care provoacă stress. În unele cazuri, crizele sunt provocate de amintirea unei situaţii traumatice.
Un sondaj a revelat faptul că procesul persoanelor care au fost victimizate şi care au crize de panică este de 13 ori mai mare decât la restul populaţiei. Bineînţeles că nu toate crizele sunt provocate de traumă. Dar, specialiştii sunt de părere că, atunci când este cazul, „tratarea efectelor secundare ale abuzului, în locul vindecării traumei propriu-zise, nu va rezolva definitiv problema. Este ca şi cum ai lua un sirop de tuse să tratezi o pneumonie”.
Crizele de panică pot fi ţinute sub control. Mulţi dintre cei care au stat în casă de teama panicii au fost ajutaţi de terapia prin expunere. În acest tratament pacientul este expus unei situaţii de care are teamă şi este ajutat să depăşească această situaţie până când panica dispare.
Cei care au probleme cardiace, astm, ulcer, colită sau alte boli din această categorie trebuie să consulte un medic înainte de a urma acest tratament. Pot fi aplicate tehnici de relaxare, care contribuie la diminuarea anxietăţii, cunoscute sub numele de metode de calmare.
1. Respiraţi calm. Crizele de panică sunt însoţite frecvent de o respiraţie accelerată. Ca să respiraţi cu uşurinţă, încercaţi acest exerciţiu: întindeţi-vă pe burtă, inspiraţi numărând până la şase, expiraţi numărând până la şase. Apoi, stând aşezaţi încercaţi să respiraţi adânc. După aceea încercaţi din nou stând în picioare. Respiraţi adânc, diafragmatic şi exersaţi aceasta zilnic, până când o veţi face în mod natural.
Unora le este de folos faptul, că în timp ce fac acest exerciţiu, îşi imaginează că sunt în natură, într-un cadru natural, deosebit de plăcut.
2. Gândiţi-vă calm. Dacă mă prăbuşesc? Dacă nu este nimeni să mă ajute? Dacă-mi cedează inima? Ideile alarmante alimentează panica. Ţinând cont că aceste idei sunt, de obicei, nenorociri viitoare sau crize trecute, încercaţi să vă concentraţi asupra situaţiei prezente. Unii specialişti susţin că „te calmezi pe loc dacă te concentraţi asupra prezentului”.
3. Reacţionaţi calm. Dacă vă cuprinde panica nu vă opuneţi. Aceasta nu este decât o senzaţie, iar senzaţiile nu trebuie să vă facă nici un rău. Imaginaţi-vă că sunteţi pe malul mării privind valurile. Ele se înalţă, coboară, apoi dispar.
Cu panica se întâmplă la fel. În loc să vă împotriviţi valului, mişcaţi-vă odată cu el. Panica va trece. După ce a trecut, nu reacţionaţi exagerat sau nu analizaţi prea mult cele întâmplate.
Totul a trecut ca un strănut sau ca o durere de cap. Panica este ca un bătăuş. Îl provoci, te atacă; nu îl provoci, îţi dă pace. Despre obiceiurile de calmare specialiştii susţin că nu sunt destinate să vă facă să înfruntaţi mai uşor panica sau să alunge pe loc panica. Consideraţi-le mai degrabă modalităţi de a vă petrece timpul atunci când panica încearcă să vă determine să luptaţi cu ea.
Bine este să nu se aştepte izbucnirea panicii. Aceste metode sunt cele mai eficiente în timpul perioadelor de uşoară anxietate. Când sunt bine stăpânite, ele pot diminua sau chiar preveni alte crize.
Panica însoţeşte pe solul perfecţionismului şi al lipsei respectului de sine. Victimele acestor stări mărturisesc: „Cât timp am avut crize de anxietate, sentimentele negative au pus stăpânire pe viaţa mea. Îmi spuneam că din cauza anxietăţii sunt inferior altora şi, prin urmare nu pot fi iubit”.
Schimbarea unor atitudini ca acestea pot diminua neliniştea care duce în cele din urmă la panică. Faptul de a-i destăinui unui prieten de încredere gândurile care te frământă are o mare valoare. Discutând despre ele, cel în cauză poate face o distincţie între problemele care trebuie suportate şi problemele care pot fi rezolvate.
Nu trebuie neglijată nici rugăciunea. Psalmul 55:22 spune: „Aruncă-ţi sarcina asupra Domnului şi El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel drept”.
Panica este produsă nu de o singură problemă uriaşă, ci de acumularea de greutăţi mărunte, aproape nesemnificative, aşa cum mai multe aparate elective separate pot arde o siguranţă dacă sunt cuplate prea multe la acelaşi circuit.
O soluţie ar fi aceea de a trece fiecare problemă pe nişte fişe, care urmează apoi să fie aranjate în ordinea complexităţii, de la cea mai simplă la cea mai complicată.
Împrumută-le pe rând! Aşternând în scris greutăţile cu care te confrunţi, vei fi ajutat să le consideri nu ca pe ceva de temut, care trebuie evitat, ci ca pe nişte lucruri pe care le poţi depăşi şi rezolva.
Pe unii îi ajută faptul că iau tranchilizante şi antidepresive prescrise de medic. Totuşi este necesară prevederea în acest caz. Soluţia adevărată nu stă în medicaţie, ea trebuie folosită ca un înlocuitor până la folosirea răspunsului. Medicamentele pot ajuta în desfăşurarea activităţilor zilnice, iar acest lucru dă posibilitatea de a găsi pe Cel ce poate ajuta la identificare cauzelor şi depunerea eforturilor necesare de vindecare.
Dar, din nefericire, în vremurile noastre chiar şi creştinii care au în centrul preocupărilor lor interesele spirituale, pot fi afectaţi de această neplăcută boală a timpului sfârşitului.
Dacă li se aplică un tratament corect, majoritatea celor care au crize de panică pot fi ajutaţi.
Prietenii pot fi şi ei un sprijin real atunci când sunt înţelegători. În loc să învinovăţească mai mult un suflet deja împovărat, un prieten înţelegător îşi va da seama că persoana care are crize de panică nu vrea în mod intenţionat să fie nesociabilă: „Vă rugăm… fraţilor să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială, să îmbărbătaţi pe cei desnădăjduiţi, să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi” (1Tesaloniceni 5:14). Specialiştii, mai ales cei creştini pot oferi un sprijin deosebit de eficient şi de aceea este de dorit să fie consultaţi cu încredere.
Una din metodele folosite cu succes este antrenamentul asertiv, care este o metodă utilă pentru reducerea anxietăţii şi depresiei.
Terapeutul furnizează exemple în legătură cu diverşi subiecţi care au devenit deprimaţi pentru că au avut curajul să-şi exprime stările afective şi să lupte în mod activ pentru realizarea scopurilor lor de viaţă.
Se va sublinia faptul că studiile experimentale au demonstrat o corelaţie negativă între comportamentul asertiv şi depresie, precum şi faptul că antrenamentul asertiv conduce la o îmbunătăţire a imaginii de sine.
De asemeni, s-a demonstrat experimental legătura dintre comportamentul non-asertiv şi simptomele somatice ale anxietăţii: cefalee, tulburări digestive, dureri de spate, supraîncordare musculară etc.
Pentru ca subiecţii să înţeleagă mai bine componentele comportamentului asertiv, acesta este prezentat sub forma a două subcomponente: aspectul cognitiv şi aspectul comportamental.
Componenta cognitivă implică un anume mod de gândire care, de regulă, îl împiedică pe individ să fie asertiv.
Iată un exemplu: „Dacă le voi spune ce simt cu adevărat, ei nu mă vor iubi şi acest lucru va fi insuportabil”.
„Părerile mele nu sunt atât de importante încât să vorbesc despre ele”. „Nu ar trebui să am astfel de sentimente, aşa că ar fi mai bine să le ţin pentru mine”.
Gândurile de acest tip blochează comunicarea sinceră şi deschisă cu ceilalţi.
Componenta comportamentală a asertivităţii include contactul vizual, mimica şi pantomimica, postura, tonul şi modulaţiile vocii, conţinutul şi momentul administrării unui mesaj.
Contactul vizual: o persoană asertivă îşi priveşte interlocutorul în ochi. Lipsa contactului vizual, mesaje nedorite de tipul: „eu nu sunt convins de ceea ce spun” sau „îmi este foarte frică”.
Tonul vocii: cel mai asertiv mesaj îşi pierde din semnificaţie dacă va fi experimentat cu o voce şoptită (aceasta va da semnificaţia de siguranţă), sau prea tare, fapt ce ar putea activa comportamentul defensiv al interlocutorului.
Postura: poziţia corpului unei persoane asertive diferă de la situaţie la situaţie. Totuşi, se apreciază că, în majoritatea cazurilor, subiectul trebuie să stea drept, nici prea rigid, pentru că aceasta exprimă o stare de încordare, nici prea relaxat, pentru că ceilalţi ar putea interpreta aceasta ca o lipsă de respect.
Mimica: pentru ca un mesaj să aibă caracter asertiv, mimica trebuie să fie adecvată şi congruentă cu conţinutul mesajului. Astfel, de pildă, dacă cineva zâmbeşte atunci când afirmă că ceva îl supără, oferă interlocutorului o informaţie ambiguă, care alterează sensul comunicării.
Momentul administrării mesajului: cel mai eficient mesaj îşi pierde semnificaţia dacă este administrat într-un moment nepotrivit. Astfel, de pildă, nici un şef nu va răspunde favorabil la o cerere de mărire de salariu, oricât de bine formulată şi argumentată ar fi ea, dacă angajatul îl abordează într-un moment când el însuşi este verificat de superiorii săi.
Conţinutul: chiar dacă toate celelalte condiţii sunt respectate, mesajul nu-şi atinge scopul dacă este prea agresiv, cu intenţia de a-l blama pe celălalt sau, dimpotrivă, exprimat prea timid sau într-un mod prea pasiv. Conţinutul unui mesaj asertiv trebuie să fie precis, descriptiv şi discret.
Pentru o mai bună înţelegere a celor prezentate mai sus se cer a mai fi aduse unele precizări în legătură cu termenul de asertivitate.
Alternativele comportamentului asertiv sunt: agresivitatea şi pasivitate (comportamentul nonasertiv).
Comportamentul agresiv se caracterizează prin încălcarea drepturilor celorlalţi, prin lezarea sentimentelor acestora, adresarea de invective, utilizarea unui ton ridicat, precum şi prin alte acţiuni care lovesc alte persoane şi le determină să declanşeze reacţii defensive.
Comportamentul asertiv se caracterizează prin aceea că nu se încalcă nici drepturile personale, nici ale celorlalţi, subiectul exprimându-şi sentimentele şi preferinţele într-un mod deschis şi onest şi într-o manieră socialmente adecvată.
Acest mod de comportament se caracterizează printr-o atitudine de respect faţă de sentimentele celorlalţi şi facilitează o comunicare bilaterală.
Comportamentul pasiv(nonasertiv) constă în negarea propriilor drepturi. Subiectul ni-şi apără interesele şi nu îşi exprimă sentimentele.
Acest tip de comportament poate conduce şi la o comunicare cu caracter indirect, care creează uneori confuzii.
(material preluat)

3 gânduri despre „Crizele de panică – posibilităţi de surmenare

  1. am aceste crize am aluat tot felulu de siroppuri ca sa ma linisteasca,am mes la un nurolog si tot degeaba ce sa mai fac?va rog ajutatima

    Apreciază

  2. Tyna, tot ce pot sa fac pentru tine este sa ma rog.
    Ce ai putea face mai bine ar fi sa te rogi. Marturiseste-ti pacatele inaintea Domnului, cere ca sangele Sau sa vina peste tine si sa te curateasca de orice lucru murdar si pacatos. Cere-i Domnului Isus sa vina in viata ta, sa-ti fie Domn si Mantuitor. Supune-te lui Dumnezeu. Roaga-te apoi pentru eliberare.
    Cred ca astfel de crize de multe ori sunt influente ale celui rau. Ai nevoie de autoritatea lui Christos in viata ta. El sa stapaneasca peste gandurile tale, peste viata ta. Fa-ti rost de o Biblie. Incepe cu Noul Testament. Citeste constant din ea. Memoreaza versete.
    Un verset pe care l-am memorat de curand spune cam asa:
    „Nu te teme, caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau. Eu te intaresc, tot Eu iti vin in ajutor, Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare” Isaia 40:10
    Dumnezeu sa te binecuvanteze!
    Sa ma tii la curent cu evolutia problemei tale.
    Marius

    Apreciază

  3. Tyna, draga mea, crizele de panica, daca despre asta este vorba la tine, nu se rezolva decat la psihoterapeut specializat in terapii cognitiv comportamentale; acolo poti afla cauzele ca sa poti elimina efectele; uite ai aici o adresa bella.serendipity@gmail.com pentru un terapeut de acest gen, care nu iti baga toata mana in buzunar. Ii scrii, iti da nr. de telefon si adresa si ai sa vezi ca va fi bine.

    Marius: E adevarat ca Dumnezeu iti da putere sa faci ceva dar nu face in locul tau; ca sa rezolvi trebuie sa faci ceva, nu sa stai sa astepti sa te elibereze cineva; Dumnezeu are treburi importante si se uita intai la cei care se straduiesc si apoi la cei care stau sa le pice din cer… doar rugandu-se. Te duci la biserica sa aduci multumiri si sa ceri putere sa poti face lucrurile, nu cersesti. Isus a murit pentru noi, noi ce facem pentru el? Ne ducem crucea prin efort, crezand in puterea Lui de a face ca lucrurile sa se intample…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s