A. J. Cronin- Citadela.

Traducere Nicolae Minei-

Editura Orizonturi, Bucuresti

Dar, de fapt cand se simtea jignita si ignorata, era mai curand ingrijorata penru Andrew. Stia ca oamenii bogati nu erau crutati de boli, deopotriva cu cei saraci, ca Andrew putea fi un doctor la fel de bun, atat in strada Green din cartierul Mayfair, cat si in strada Cefan din Aberalaw. Nu-I cerea sa faca in continuare eforturiii atat de eroice ca in zilele cand, aparand in jambiere, pornea la drum pe vechea motocicleta Red Indian. Totusi simtea in adancul sufletului ei ca, in acele vremuri trecute, idealismul sau fusese curat si minunat, iluminand vietile amandurora cu o flacara albastra si limpede. Acum flacara se facuse galbena si sticla lampii era afumata. p.324

Andrew zambi iar cu superioritate.

Dupa ce ani de zile am umblat pe jos prin toate noroaiele, dupa ce am mancat carnati si scrumbii marinate si am inghitit obraznicii cu duiumul din partea dobitocilor din comitet, dup ace am ingrijit neveste de mineri in dormitoare murdare, propun sa mai schimbam si sa ne imbunatatim soarta. Ai vre-o obiectie?

Nu glumi cu asta, iubitule. Inainte nu vorbeai asa. Nu vezi, nu-ti dai seama ca esti pe cale sa cazi victima sistemului pe care il combateai, sa ajungi in situatia de care iti era atat de sila? Pe chipu-i indurerat se citea o adanca emotie, Nu-ti mai amintesti cum vorbeai despre viata? Spuneai ca este un atac impotriva necunoscutului, un asalt spre inaltimi…ca si cum ar trebui sa cuceresti o fortareata pe care n-o vezi, dar despre care stii ca este acolo, pe culme…

El mormai stanjenit.

Pe vremea aceea eram tanar…fara minte. Totul era doar vorbarie romantic. Uita-te in jurul tau si ai sa vezi ca toata lumea face la fel…aduna cat mai mult. Este singurul lucru pe care poti sa-l faci. p.344

Toata emotia adunata in ultimele luni o coplesi, inabusindu-i orice argument, si izbucnind dintr-o data in lacrimi ea tipa disperata:

Pentru numele lui DUmnezeu, dragul meu, nu te vinde, nu te vinde! p.344.

[…] El isi iesise din fire si striga deodata..: Ma auzi? Nu vorbi! Ai capatat vre-un complex? Vorbesti ca si cum as fi un escroc infect! Nu vreau decat sa-mi mearga bine, atata tot- si daca ravnesc la bani, nu e decat un mijloc ca sa-mi ating scopul. Oamenii te judeca dupa ceea ce esti, dupa ceea ce ai. Daca te numeri printre cei nevoiasi, ti se dau ordine. Ei bine, m-am saturat de asta pana peste cap. Pe viitor am sa fiu eu acela care am sa poruncesc. Acum intelegi? p.345

Stii Manson, observa Freddie, imi pare bine ca ai renuntat la atitudinea ta de dulau fioros. Chiar si acum- trase cu coada ochiului la cec peste umarul lui Andrew- tot nu te pricepi sa storci tot sucul din portocala. Incerca sa cazi la invoiala cu mine baiete, si-ai sa vezi ca fructul poate fi mai zemos. p.350.

Christine citea biblia..etc.

Asa vasazica? Ei bine, da-mi voie sa-ti spun- in cazul ca nu-ti dai seama- ca devii incetul cu incetul o nenorocita de nevropata.

Se prea poate- si asta deasemenea din propria mea vina. Prefer sa fiu o nenorocita de nevropata si sa nu-mi ucid sufletul, decat un nenorocit de barbat coplesit de succese, dar mort sufleteste.p.365

Hamson tresari.

Ti-ai pierdut mintea, sau ce?

Poate. Dar voi incerca sa nu ma mai gandesc la bani, numai la succesul material. Nu prin asta se cunoaste valoarea unui bun doctor. Cand un doctor castiga cinci mii de lire pe an, sa stii ca nu e om cu mintea sanatoasa. Si de ce- de ce sa incerce sa castige bani pe spinarea omenirii care sufera? p. 400

Calatoria, cu toata tensiunea emotional care il apasa, il umplu de multumire. Mai mult decat oricand, era convins ca fericirea nu este altceva decat o stare launtrica, pur morala, independent- orice ar spune cinicii- de bunurile lumesti. In timpul ultimelor luni, cand trudise atat, ravnind sa-si asigure bunastare si pozitie sociala, isi inchipuise ca era fericit, vazand ca reusise sa-si implineasca ambitiile material. Dar nu era fericit. Traise intr-un fel de stare de delir, jinduind sa-si asigure si mai mult, dupa fiecare lucru obtinut. “Banii gandi el cu amaraciune- totul pentru banii acestia murdari”. Socotise, la inceput, ca i-ar fi de-ajuns o mie de lire pe an. Cand a obtinut acest venit, l-a dublat imediat, socotind cifra aceasta drept castigul cel mai mare posibil. Dar si cand a atins acest maximum, nu s-a declarat multumit. Asa, a continuat mereu. Devenise din ce in ce mai hraparet. In cele din urma ar fi ajuns sa se distruga el insusi. p. 405

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s